Concertul susținut de Susana Santos Silva și Torbjörn Zetterberg, luni seara la clubul Moszkva Cafe a fost unul de excepție, din mai multe motive.
În primul rînd, am intrat în contact cu doi artiști din zona superioară valoric a muzicii contemporane, fiecare cu o carieră solistică bine definită, susținută alături de muzicieni care fac jazzul să nu fie doar un element decorativ, ambiental(Orchestra Jazz de Matosinhos, John Riley, Joshua Redman, Carla Bley, Ivo Perrelman, etc).
În al doilea rand, e mai întotdeauna o provocare sa asiști la un concert susținut de doar două instrumente, de multe ori realitatea fiind mai puternică decît prejudecata si citez aici, din memorie, live-uri susținute de duete absolut uimitoare gen Marylin Crispell, pian-Hamid Drake, tobe, Ig Henneman, viola-Ab Baars, sax., Paal Nillsen-Love, tobe-Ken Vandermak, sax, si lista, cu siguranță, ar putea continua.
Pe scenă, luni seara, am avut o trompetă, un cornet utilizat ocazional, clopoței și accesorii, un contrabas acustic și pe cei doi protagoniști proveniți din zone geografice absolut diferite(Portugalia, respectiv Suedia) însă, confirmând, că arta sunetelor evoluează unitar și independent față de poziția geostrategică. Ca spectatori, am fost introduși în planul muzical, tipic, după standardul genului free, poate cu o tentă melodică mai dinamică decât ne-am fi așteptat, însă după cîteva tatonări alternante între contrabas și trompetă s-a dezvoltat ceea ce s-ar putea numi caracterul programatic al unei seri muzicale foarte versatile în ciuda instrumentarului redus.
Dacă Susana Santos Silva și-a dezvăluit disponibilitatea mai de timpuriu, în primul sfert de oră, contrabasistul Torbjörn Zetterberg s-a autoalimentat continuu, trecînd de la pizzicato-uri perverse susținute atonal pînă la ritmici grosiere frizînd zone de folclor arhaic, traversînd nonșalant cu arcușul părți clasicizante și cu degetele walking-bass-uri schematice și minimale.
Comuniunea spirituală dintre cei doi muzicieni a fost evidentă, învăluind publicul care a rezonat neașteptat pentru un concert de asemenea factură, fiind cu toții introduși subtil în procesul creativ. Nu pot să nu remarc abilitatea cu care cei doi protagoniști au reușit să evite locurile comune tipice oricarei zone muzicale și personal, am avut sentimentul unui întreg bine construit, cu sensibilitate și melos creativ. Toamna a început frumos, în sunetele unei trompete temperamentale și a unui contrabas viguros și indecent, trezindu-ne la viață după o scurtă vară prea puțin fierbinte.
Photos by Moszkva Cafe:
