Să scrii despre un event susţinut de prieteni e tot atît de dificil cu a-ţi lua, în timpul liber, raniţa, baioneta şi grenadele şi a purcede la implementarea democraţiei în Ucraina, de exemplu.
Întîmplarea petrecută sîmbătă seara a frizat firescul născînd sentimente contradictorii în rîndul publicului care populează sistematic Moszkva Cafe. Primul contact cu prima grupare baştinaşă care evoluează sub semnul avangardei, nici măcar al experimentului, a derutat, într-o bună măsură şi a intrigat, în altă măsură. În fapt, am asistat la un program vizual, sonor, non-muzical, non-artistic. A purcede la o astfel de seară încărcat de prejudecăţi culturale şi valorice înseamnă a te lua prea mult în serios şi a pierde partea ludică a vieţii.
Din start, clasica percepţie a unui concert live, mulţi aşteptîndu-se, poate, la aşa ceva, a fost demontată vizual. Pe scenă am asistat la un ecran pe care era transmis, în timp real, evoluţia grupului ce se afla într-o cameră alăturată dotată cu întreg instrumentarul. Imagistica a fost şi punctul forte, cred eu, al serii, o scenă, un ecran, blitz-uri intermitente, orbitoare, boxe. Sound-ul a fost şi el, un punct forte, dar la asta mă aşteptam, ştiind că aveam de-a face cu nişte purişti care sunt şi dotaţi pe deasupra cu toate cele necesare obţinerii unui sunet corespunzător. În acest cadru, trebuia să te decizi, ca spectator, în ce manieră te vei raporta la acţiune.
Per ansamblu, s-ar putea vorbi de un colaj auditiv provocat de diverse instrumente, mai mult sau mai puţin exotice. Pe parcursul a aproape 90 de minute au fost timide evadări spre convenţional, oricum prea puţine pentru a risca vreo uşoară idee de compromis, înşelînd, cu siguranţă, sub acest aspect, aşteptările multora dintre spectatorii neofiţi. Vizual, însă, m-am trezit undeva în anii ‘50 în plină mişcare free cinema, nedetectînd nici o intenţie propagandistică, “filmul” spectacolului avînd un iz mai degrabă documentar. Semnul a fost cel al libertăţii totale de mişcare, identificarea cu un anume instrument fiind inexistentă.
A emite judecăţi de valoare e superfluu, şi fără rost, la urma urmei, din moment ce nimeni nu şi-a arogat vreun merit artistic ori de altă natură. Una peste alta, pentru mine a fost o seară a divertismentului total, dus pînă la limita psihedelicului.
Invitaţi speciali Mirtsch si Rogvaiv