Rarefiatul aer cultural orădean a fost din nou tulburat de sonorităţile incomode propagate de principalul vector local înscris pe orbita mondială a muzicii libere de compromisuri.
Muzica de Vest nu mai e demult doar o marcă, e principala punte de legătură dintre un spirit cultural semiprovincial şi formele artistice care configurează istoria muzicală a acestui secol. După experienţa eclectică cu duo Bars-Henneman, după bucuria de-a trăi împreună cu Cooper-Moore şi Digital Primitives iată că am avut parte şi de o seară ritual împreună cu duo-ul italian Mombu.
Saxofonistul Luca T. Mai şi percuţionistul Antonio Zitarrelli au conceput un program sonor original avînd ca pretext ritmica africană asamblată într-un colaj cu elemente de metal sintetic, inflexiuni libere din jazz, noise, într-un cuvînt, grindcore. De la primele măsuri, cei doi protagonişti au creat o atmosferă maniacală, fără prea multe subtilităţi, departe de a fi însă frivoli. Impactul acestui fel de-a cînta muzică asupra publicului este devastator, fără elemente de respiro, eşti prins într-un cerc halucinogen în care nu mai eşti interesat de aspecte precum virtuozitate, teme melodice, concepţie artistică. Timpul se comprimă, prin pori razbat elemente ancestrale iar relaţia cu socialul e anihilată. Într-adevăr, muzical, Mombu nu a avut referinţe culturale deosebite însă marea lor artă a constat în reconfigurarea sonoră a spaţiului de concert.
Mombu au concertat in eternul Moszkva Cafe, deloc întîmplător, singurul ramas club local deschis provocărilor non-mainstream ce dau atîtea ameţeli mentalităţilor rigide inchistate într-o raţiune pur mercantilă. A fost, poate, prima oară cînd sonorizarea a fost de cea mai bună calitate, demolînd încă un mit, cel al acusticii proaste a locului, aşa că felicitări prietenilor noştri Marcel şi Calu de la Aural Definitions Oradea. Şi nu în ultimul rînd, mulţumiri lui George, fără de care acest periplu iniţiatic nici n-ar fi existat.