Ploua marunt, mocaneste, mantale de ploaie pe doua roti pedaleaza nebune pe Petofi hid, luminile farurilor se oglindesc in baltile de pe drum, tramvaiele se scurg intr-un kraut metalic, luminile de pe Dunare se unduiesc batute de rafale de vant, FIRE! in the house! on the boat!
Doua beri, coji de portocala trase in ciocolata, in cala cu noi!
Tenorul, flautul si bass clarinetul lui Istvan Grencso le stiu destul de bine, el avand onoarea sa deschida reprezentatia celor de la Fire! De data asta intr-un duo alaturi de Miklos Szilveszter la tobe. Cred ca a fost cea mai buna reprezentatie a lui Grencso din cate am vazut eu. Fara sentimentalisme etno-balcanice, direct in miezul improvizatiei si furiei free-jazzului european al lui Brotzmann.
Iar Miklos la tobe, e de urmarit si in proiectele ce le mai are cu alti tineri muzicieni din Budapesta. M-a ridicat si a pregatit bine terenul pentru ce va urma. A stiut Grencso in deschiderea cui va canta, a incercat si i-au iesit cateva ragete gustafssoniene, a fost palpitant, asteptarile mele fiind cumva depasite de prestatia noului duo.
Fire! prea putin de-a face cu jazz-ul, proiectul 100% suedez al lui Mats, o psihedelie cu elemente din Sun Ra, Soft Machine, kraut, ambalate intr-un power combo-trio.
Mecanica ritmului si de-ritualizarea noise-ului, constructii sonore orgiatice de care Gaudi ar fi cu siguranta uimit si peste toate acestea elefantul Loredanei (sic) incercand sa faca baloane imense din valurile Dunarii.
Vaporul isi pierdea directia, iceberg-ul isi facea simtita prezenta, povestea de amor lipseste cu desavarsire, iar Jason Statham joaca in alt film. In stanga, in dreapta, nici urma de Chuck, doar personaje de ale lui Jodorowsky care mai de care tripate, asteptand Cavalerii Apocalipsei mantuitor. Iar cand acestia sosesc, pentru o fractiune de eternitate, iti simti plamanul in gura si urmatoarea respiratie icneste intr-un urlet primordial.
1 Comment
Comments are closed.