Aparent, suntem în faţa unui album eclectic din toate punctele de vedere, o suită de compoziţii minimale şi improvizaţie liberă susţinute cu un instrumentar arid, coarde (violă) şi saxofon tenor, clarinet şi shakuhachi (flaut japonez de bambus). Însă, după derularea muzicii susţinută de cei doi protagonişti, Ab Baars şi Ig Henneman, am realizat poezia situaţiei, fiecare bucăţică muzicală fiind continuarea sonoră, firească aş zice, a unor poeme semnate de autori clasici, cum ar fi William Blake, Guillaume Apollinaire, Rainer Maria Rilke sau Wallace Stevens. În acest sens, mai mult decît un demers postmodern, e evident că avem de-a face cu o lucrare ce respectă anumite canoane clasice.
Discul, frumos intitulat, „Autumn Songs”, probabil o referire mai mult la anotimpul vieţii, are ca punct de pornire „Brows of Morning”, piesă emblematică, cu o temă de o tristeţe atît de subtilă încît devii nostalgic instantaneu, saxofonul colorînd viola şi invers, cu o ritmică ce pulsează melancolic prin aerul rarefiat. „Nine Of Fifty Swans” e dedicată clarinetului şi violei „preparate”, dacă pot să zic aşa, piesa avînd o factură mai mult camerală, oferind însă un spaţiu improvizatoric consistent violei. În „Winter comes to hush her Song” apare shakuhachi care se integrează perfect în contextul microcameral adăugînd acea expresie de libertate specifică zonei improvizate. Pînă la final, instrumentele de suflat alternează, iar viola capătă pe alocuri accente dramatice, nu de puţine ori substituindu-se unor sonorităţi care nu fac apanajul coardelor, în general. Cele zece compoziţii respiră un perfect echilibru interior, iar dacă cu greu putem crede că există o substanţă improvizatorică puternică e datorită minunatei simbioze între cei doi protagonişti, simbioză care e evident c-a depăşit o anumită relaţie conjuncturală.
„Autumn Songs” conţine o muzică intimă, pe care, dacă o descoperi, întelegi sensul cuvintelor lui Baars, care spunea, în finalul concertului de la Oradea, inspirat fiind de poetul japonez Matsuo Basho, că muntele Fuji poate fi mult mai frumos sub perdeaua ploii torenţiale decît poate fi într-o zi limpede, senină.
Vezi cum o fo’ la concert pentru George si in Bucuresti pentru Diana.