Cu Victor Rebengiuc în față, primele sunete ieșite din fluierul lui Grigore Leșe, m-au smuls din scaun și m-au dus fix pe prispa casei din Siliștea Gumești unde Ilie Moromete își bea tutunul într-o dimineață în care timpul avea răbdare cu oamenii.
Mergeți la acest spectacol dacă aveți ocazia, orice înregistrare alterează experiența suprarealistă care-ți este oferită prin performence-ul celor doi.
Nu-i lumină nicări,
Or murit tăți oamenii,
Numai la mândruța me’,
Arde lampa ca și-o ste’.Și-atâta m-oi duce-noapte,
Până m-oi ‘tâlni cu moarte,
Să mă puie-n copârșeu,
La un loc cu Dumnezeu.Copârșeu din scânduri late,
Unde moartea nu străbate,
Coparșeu din scânduri ude,
Unde moartea nu pătrunde.
Foto via ToamnaOrădeană
1 Comment
Comments are closed.