Ajungem joi pe la amiaza cu cateva ore inaintea inceperii acestei manifestari, ne adapam la crasma lui Hans, ia-l pe Marshall Allen (88 ani terestrii impliniti in 25 mai) si Steve Noble cu masina de la hotel, apoi direct in Kansas-ul european al pustei maghiare si BurgerLandului austriac, la Kleylehof. In the middle of nowhere.
Cel mai bun loc pentru un asemenea eveniment, pana si eolienele uriase imi intaresc aceasta senzatie stranie de ne-terestru. Un loc unde timpul a incremenit intr-o bucla a socialismului utopic a lui Charles Fourier. Utopic, dar realizabil. Dimensiunea temporara acceptata inversata, cu reprezentatii live la apusul si rasaritul soarelui, intre ele intercalandu-se magia vinilurilor Sun Ra Arkestra si povestile depanate la un flacon de palinca sau intre cateva piruete cosmice. Gauri negre doar in ceea ce numim conventional memorie. Ingeniozitate si simplitate in acelasi timp, plus bucuria de a fi martor si cumva integrat intr-un flux in fata caruia cei mai multi dintre noi inchidem ochii si il punem intr-un stand-by mode. La Kleylehof se ia in piept direct, starea de normalitate si puterea solara te face sa te simti cumva parte integranta din acest Univers.
Muzical vorbind, evenimentul a debutat excelent, Ensemble Sun Seven, al lui Joost Buis, cu o sectie de suflatori dementiala: Tobias Delius tenor sax si clarinet, Andre Goubdek tenor si clarinet bas, Nate Wooley trompeta si Joost Buis trombon. Partea ritmica cu Paul Lovens tobe si Hugo Antunesdouble bass. De pian preparat si old electronics stuff, o surpiza extrem de mare pentru mine a fost olandezul Oscar Jan Hoogland.
Collective improvisation de mare angajament. Solar explosion!
DJ Mats Gustafsson, m-a spart cu niste inregistrari rare de ale lui Sun Ra si cu mixul dintre ele. Trippy stuff more or less, funky cosmic tones, all blasting. Ora 4, landing cu Ensemble Sun Seven pe-un picior de stea, pe-o gura de palinca. Re-filling the batteries again and again. Time for lunch!
Oare saturnienii cum tin masura timpului? Prin aparitii discografice, right!
Ptiu, drace am ramas fara tutun. Fuga in sat, fazanii se plimba nestigheriti prin pusta, iepurii verifica locurile de campare pentru Nova Rock-ul ce va sa vina, ciutele isi ridica urechile si isi vad in continuare de pasunat. Idilic ca in scrierile lui Calistrat Hogas.
Decoy feat. Marshall Allen. Contrabasul lui John Edwards m-a afundat in ceva warpian. Si acolo am ramas. Mai dadea sa ma scoata cate un tril ponosit de al lui Marshall sau vreo nota ratacita de-a lui Alexander Hawkins din Hammond B3-ul lui.
Sambata seara si duminica la rasarit a fost grav. Total un-linked mi-a fost greu sa urmaresc reprezentatia celor de la The Free Choice Category (Marshall Allen / alto sax/flute/kora Philipp Quehenberger / keyboards Juini Booth / double bass Didi Kern / drums). Un ghiveci ce mi-a tras pleopele greu de tot.
Asa cum mai ziceam si cu alt prilej, un festival nu este neaparat despre muzica, este despre atmosfera, despre conexiuni, about having good times. Iar acesta nu s-a dezmintit nici de aceasta data, unicul Hans Falb incapatanandu-se de la an la an sa ofere o sarbatoare a spiritului. Si face asta de 33 ani, cu o consecventa si o pasiune demne de admirat.
Click for photos and like MuzicaDeVest on Facebook! 🙂. Enjoy the cosmic vibe.
1 Comment
Comments are closed.