…and some glorious times together with Survival Unit III in Bucharest!
E ceva magic in suflul lui Joe, in copilaroasa privire a lui Fred si bonomia lui Michael. Se intampla de obicei noaptea intr-o lumina pala si cu cativa zeci de lilieci contorsionati atarnand de tavanul unei presupuse grote. Eu cred ca omul asa a descoperit focul. Si s-a ars cu el de fiecare data, altfel la ce ar fi bun?! Celula de criza, acel Survival Unit, in care nu exista moment de liniste si simturile sunt supuse unor stimuli stihiitori si arhaici, unde se mealanjeaza tot ce ai crezut ca stii despre sunet vreodata si iti dai seama de aceasta efemerida.
Lirismul acestei unitati consta tocmai in schismele pe care cei trei le produc. Cand le fac, realizezi momentul ce tocmai s-a produs. Ba violoncelul plapand al lui Fred alaturat de zgarieturile pe fetele de toba ale lui Michael, ba sopranul lui Joe spunand acea poveste, eterna poveste a spiritului american in traditia lui Ayler, ba icniturile pocket-trumpet-ului si vocale, inversiunile de roluri si dinamica lor facute ca pe o tabla imaginara de sah, electric bass-ul ce a sunat greu, in doom cateodata, marsul funk al lui Michael.
That is all about in Survival Unit III!
Ca nu a mai existat after party, e de la sine inteles, doar taceri cu talc si bavardaj de complezenta!
1 Comment
Comments are closed.