Un sunet cat o jumatate de veac! Cum o fo’ la Wels.

De cateva saptamani stau si ma uit ca bolundu’ la inregistrarile facute la Wels, Music Unlimited XXVth edition, la inceputul lui noiembrie. Greu imi gasesc cuvintele, de aceea nici nu o sa fie foarte multe. Unul din cele mai bune festivaluri, ever, nu cred ca mai are rost sa va spun. Un festival pentru o institutie a jazzului mondial, nimeni altul decat Peter Brotzmann, la 70 de ani. Fiind acolo, am realizat si mai tare importanta faptului ca l-am putut avea pe Peter Brotzmann in premiera in Romania la inceputul anului 2011. Si ma mandresc cu asta.

Cum o fo’ la Wels, la sarbatoarea lui Peter Brotzmann? Am simtit cum se scrie istoria, martor fiind la un eveniment ce va ramane in memoria jazz-ului european. O borna bine ancorata in vremuri tulburi si intr-un spatiu ce isi stie onora artistii. In Sold Out mode! 🙂

Sunetul lui Brotzmann si-a depasit vremea de la acel “Machine Gun” din anii ’60. In 2011, la Wels  si-a depasit si conditia. Existential, vorbind a la Sartre. Indiferent de formula cu care era pe scena la Wels, Brotzmann a avut acelasi sunet. Dar senzatia dupa fiecare concert era cu totul si cu totul alta. Toate la o intensitate maxima. Cand sunetul isi depaseste conditia si rezoneaza in cu totul si cu totul alte sfere ale fiintei. Ca era vorba de John Tchicai, Mats Gustafsson, Ken Vanderamark, Otomo Yoshihide, Keiji Haino, Masahiko Sato, Michiyo Yagi, Sabu Toyozumi, Jason Adasiewicz, Massimo Pupillo, Toshinori Kondo, Paal, Eric Revis, Marino Pliakas, totul in slujba sunetului. Si mai ales Peter Brotzmann.

Sa fac o analiza pe fiecare concert al acestei editii de Music Unlimited nu e imposibil, insa consumatoare de timp. Iar cuvintele uneori ar fi golite de sens si neimplinite. Va las cu filmarile ce le-am facut.

Multumesc Peter Brotzmann, multumesc WaWo!