In perioada lunii Decembrie, luna entertainment-ului dus pana la extrem, tocmai din cauza crizei, noi nu prea am fost invitati, pentru ca noi nu stim sa distram lumea
Artanu – Partizan
Nu, nu este vorba de cunoscuta echipă de fotbal ci de un grup românesc de rock, mai special şi mai fără echivalent pe scena autohtonă. Sigur, hituri precum „Fata mea” sau „Banii” au făcut carieră în media muzicală autohtonă însă, pot să spun, cei care au venit să vadă o trupă care-şi cîntă şlagărele pe bandă rulantă, ca la televizor, au fost cam dezamăgiţi şi uşor dezorientaţi.
Eh, însă cum nimic nu poate fi prea secret, m-am prins că va fi vorba de o desfăşurare de forţe după numărul şi calitatea sculelor ce a împînzit primitoarea sală din Moskva, iar cînd m-am apropiat de scenă şi am văzut generatoarele de sunet împreună cu laptopurile aferente, am zis că treaba va fi groasă. Aşa a şi fost, s-a început foarte abrupt cu „Becule” şi nu mi-a venit să-mi cred urechilor auzind toate armoniile schimbate, disonanţe grupa mare şi noise cît încape. S-a continuat în acelaşi stil, uneori paroxismul era dus la extrem iar Artanu şi basistul ăla de-i spunea Robin, păreau că înnebuniseră complet. Coloratura noise generată de aparate s-a menţinut pe tot parcursul concertului, chiar şi pe piesele ce ar fi trebuit să fie „frumoase”. Finalul a fost apoteotic, în sunet de vuvuzelă mînuită de Artanu pe fundal sintetic.
S-au mişcat pe scenă cum ar trebui să se mişte toate trupele astea tinere cu băieţi frumoşi de 20 de ani, iar muzical, chiar şi cînd au ieşit din ritmuri, au făcut-o cu mare stil. Dealtfel a fost evident că n-au echivalent în muzica romînească iar conceptual i-aş plasa la mijlocul unei linii imaginare trase între Sonic Youth şi Pere Ubu. Concert de rock mai bun în Oradea nu ţin minte să fi existat, sunetul şi imaginea au fost cum trebuie să fie la ăia mari iar coeziunea de grup a făcut diferenţa. Adică, pînă la urmă şi ca să cînţi rock trebuie să ştii s-o faci.
Despre public? Nu ştiu, eternele 50-60 de persoane care ne întîlnim la orice eveniment care oferă o alternativă culturală în Oradea, ceea ce cred că-i ok pînă la urmă, lucrurile bune nu trebuie gustate de prea mulţi pentru că li se schimbă gustul.
„Discoteca-i viata mea
Disco, mamă, disco
Asta e optiunea mea, cariera disco
Am costum made in france
Special de disco
Si presar cu pasi de dans, drumul catre disco” – Partizan – Păpuşea masculină
4 Comments
Comments are closed.