E posibil sa fi plecat de la concertul de miercuri seara cu mai multe intrebari, e posibil sa fi plecat inainte de finalul concertului, e posibil sa regretati pretul “enorm” al biletului, e posibil sa fi uitat ca sunteti in Oradea anului 2011, e posibil ca teatrul oradean sa fie asaltat de pensionari furibunzi si madame de bine ce isi inmoaie biscuitele de dimineata in cana cu ceai incalzitia pe calorifer fredonand pseudo-colinde fuegiste si hruscienee, e posibil sa iti pice un turture in cap si prima senzatie sa fie una de constientizare a propriului scalp, E POSIBIL …
Acest “e posibil” a fost cheia concertului Ab Baars Trio + NY Guests de miercuri seara de la Casa de Cultura a municipiului Oradea, un eveniment marca MuzicaDeVest. “Invisible Blow” – constiinta loviturii imanente fatale, sistemul de autoconservare ce se declanseaza involuntar si incercarile zadarnice de a-l controla si construi o impenetrabila aparare, futila de cele mai multe ori, dar ce iti ofera o siguranta de sine incredibil de puternica si te face sa continui acea lupta imaginara cu tine insuti de cele mai multe ori. Toate acestea exprimate prin sunet, poezie, respiratie si cateodata armonie. Intotdeanua asteptanad acea lovitura invizibila. Asteptarea acesteia fiind mult mai creatoare de senzatii decat lovitura in sine.
Am propus un eveniment de alta factura decat cele facute pana acum. Dar tot incomod, ce te face sa iti pui intrebari. Un eveniment unic in Europa, un intreg concept imbracat muzical, pe care Ab Baars l-a gandit mai bine de trei ani si s-a concretizat intr-o prima seria de concerte din aceasta toamna. A inceput in Olanda, s-a perindat prin Berlin, Viena, Ljubljana, Varsovia si iata ca si in Oradea. Va fi un proiect cu continuare si ma bucur nespus ca am avut incredere in el de la bun inceput si ca l-am putut organiza si in Oradea. Iar proiectul va continua mult si bine de acum incolo, sunt convins pe scenele marilor festivaluri de jazz din lume.
A fost mai mult decat sunet si muzica, asa cum v-am zis mai sus, o suita daca vreti in sensul clasic atribuit acestei miscari. cu versuri din William Carlos Williams, Charles Bukowski, Hans Faverey, Anneke Brassinga, Joyce Carol Oates, Emily Dickinson, cu un registru vocal al lui Fay Victor ce m-a lovit mult mai tare prin controlul autoimpus, cu parti soloistice ale cornului lui Vincent Chancey intr-un autentic spirit de jazz american si parti vocale ale acestuia ce mi-a amintit de bluesul autentic al Deltei, Wilbert de Joode la bass a avut un sound extrem de curat si o tehnica impecabila cu ale sale “gut strings“, iar bataia lui Martin van Duynhoven (69 de ani) potenta mesajul; pasajele de free ale lui Ab la tenor saxofon, sunetul deja clasic si inconfundabil al clarinetului sau impreuna cu orientalul shakusachi au oferit evenimentul cultural al acestui sfarsit de an in Oradea.
E posibil, da. Si in Oradea!
3 Comments
Comments are closed.