E toamna in Oradea. Sau o vara tarzie ce isi deapana amintirile din concedii prin salile de concerte ale orasului sau in locuri neconventionale. Plus si Toamna Oradeana, Festivalul Teatrului Scurt, re-deschiderea stagiunii 2011-2012 in noua cladire (frumoasa, e drept) a proaspatului branduit Teatru de Stat Regina Maria (apropo, care e legatura dintre Regina Maria si Oradea + teatru, eu nu stiu), festivaluri ale palincii, vinului si dopului de sticla…O fi bine, o fi rau?
Hai sa zicem ca e de bine. Scenariul optimist: iese lumea din case, creste consumul public, awarnessul orasului ajunge pe culmi nebanuite pentru omul-pescar de pe Cris, obtinem fonduri europene pentru infrastructuri si imagine in diferite medii, avem un oras european cu ghiolbani care se ascund in spatele unor marote populiste. E ok…
Hai sa zicem ca e de rau. Criza nu se intretine cu alta criza, austeritatea cu felii de parizer de Cominca si putoarea de la Palota cu parfumuri contrafacute de la buticurile simandicoase, iar Rata! rata, trebe achitata in fiecare luna, futu-i mama ei de banca si de binevoitori ce au sarit sa ma ajute acum 4 ani de zile. Circ imi trebe mie acum? Da’ cativa marunti tot aflu eu pentru cinci mici, basca o halba de bere care trebe sa mi-o dea Aurica, vecinu de la parter. Datorie din toamna trecuta, cand i-am schimbat jiglerele de la amarata aia de cocie.
Cam asa mi se prezinta mie scenariile.
Ce fac eu? Ascult niste inregistrari de ale lui Kaoru Abe de prin iarna lui ’72, imi vad de Illustratoru’ meu si urmaresc asa-zisii trend-setteri din zona Bihariei metropolitane. Ies cu Vladimir (pruncu-mi) la plimbare zilnic, incerc sa ii diseminez informatia. Ce sa fac? Diseminez informatia, eee nu e bine, nu se face asa, lasa copilu’ sa vina in contact cu toate rahaturile sa fie invatat de mic. E, hai sictir cu atitudinea asta! No, mai explodam cu Ben10 si mugim ca T-Rex-shii prin parcuri, dar nu facem din asta un capat de tara. Ma gandesc sa il iau seara si sa mergem la evenimente, la un concert, la o piesa scurta de teatru. Il vad ca isi pune degetele in urechi, se aude ca dracu’, da Vladimir, ai dreptate, hai sa mergem de aici, numa ne fut astia urechile si vorbesc si “prostii”!
Sunt evenimente, se poate deci. Este si public. Hai sa si-l respectam, da-i un sunet si niste conditii sa nu paraseasca sala in primele 10 minute daca tot a batut drumul pana la tine in batatura, nu-l agresa cu tot felul de comunicate laudatorii demne de orice hazna din Velenta si de un self-esteem de ti se pustieste casa numai cand deschizi usa. Fa o selectie transparenta la evenimentele ce le propui, vezi cum iti e structurata populatia in oras, etnii (apropo eu nu am vazut foarte multi artisti de etnie maghiara implicati in caruselul acestor evenimente), iar razboaiele astea intre mouși dichisiti si media traditionala, imi zice ca razboiul rozelor in varianta romaneasca ar trebui sa fie cel al rozetelor maro.
Din punct de vedere al artistilor si evenimentelor, nu ma excita nici unul. Asta e, pot trai si impaca cu gandul asta, dar vreau sa merg sa vad cativa. Se ridica stacheta artistica de la an la an, asta e bine, se acopera categorii mai mari de public, e ceea ce isi propune Toamna Oradeana. Un festival pentru toti oradenii. Ar fi si culmea sa reuseasca asa ceva, e imposibil de multumit tot boboru’, carcotasi o sa existe tot timpu. La fel, e normal si asta. Folk dansant, reverie moldava sabotata stereofonic, rockereli si fusionisme inter-stelare, avem di’ tati’! Si public extaziat. Si d’alalt!
In seara asta merg la Hadrien Feraud, Gergo Borlai, Arpad Tzumo si M-Theory la Filarmonica, de la 20:00. (H)adrien asta, cica e ceva copil teribil al bass-ului electric din scoala lui Jaco Pastorious si Weather Report. A cantat cu Chick Corea, Bireli Lagrene, John McLaughlin. Eu nu cred in copii care performeaza alaturi de dinozauri care nu mai au ce spune de multa vreme in muzica contemporana si traiesc exclusiv dintr-un trecut care le netezeste viitorul. Fosile vii. Is curios cum o sa fie sonorizarea la acest concert.
Cu Maria Raducanu si bandul ei (sper din tot sufletul sa fie prezent si Chris Dahlgren) ne auzim maine, la Casa de Cultura. A avut un inceput frumos dar discul ei de la Tzadik (o celebra casa de discuri new-yorkeza a lui John Zorn) scos anul trecut, a trecut pe langa mine ca o cursa speciala Oradea – Baile Felix. Asa, for the ages! In Sibiu am vazut-o acum doi ani la Jazz&More Festival, nici atunci nu m-a prins. Poate e vreo incongruenta neasumata. Dar mi-s capos de fel!
Da, asta e un articol critic!