Am început să scriu acest text de vreo 3 ori şi tot de atâtea ori l-am şters. Am rugat câţiva prieteni care au fost la The Wall World Tour prin diverse colţuri ale lumii să scrie câteva rânduri, câteva impresii dar nici unul nu a reuşit. Şi acum cred că înţeleg de ce 🙂
Din punct de vedere organizatoric, a fost perfect. O desfăşurare de forţe pe care nu ştiu să o poată struni alţii. Pentru mine a fost primul concert pe Papp László Budapest Sportaréna şi dacă mă gândesc la “marile concerte” care se întâmplă la noi, adică în Bucureşti, îmi dau seama că suntem la mii de ani lumină distanţă.
Nu o să încep să spun că fara Gilmour nu e cum trebuie sau că nu-ştiu-cine nu e capabil, că solo-ul nu-ştiu-care e slab ş.a.m.d E aiurea! Show-ul a fost total, a fost aşa cum mă aşteptam. Alte lucruri m-au dezamăgit puţin şi o să explic în continuare.
Întâmplarea face să am primul contact cu Pink Floyd prin intermediul albumului The Wall iar primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: aştia nu sunt interzişi? Cum de un astfel de album nu poate naşte mişcări sociale de anvergură? Ultimele 3 concerte de anul acesta vor avea loc în Grecia (8, 9, 12 Iulie) unde sunt nişte probleme destul de nasoale. Dar probabil că atunci când dai 100 € pe un bilet, lucrurile nu sunt atât de grave 🙂
Un moment foarte simpatic a fost când am observat lângă mine doi bărbaţi, tată şi fiu, ţinându-se în braţe şi cântând pe Comfortably Numb. Fiul avea undeva pe la 16-17 ani şi trăia foarte intens momentul. În rest, majoritatea celor prezenţi la concert, stateau şi priveau inerţi.
4 Comments
Comments are closed.