Live, loud & long – Cam aşa o fo’ concertul Kumm de la Oradea

Direct din studioul de la Timişoara, studio în care înregistrează materiale noi, Kumm a aterizat Sâmbătă pe pietonala orădeană pentru a rezolva nu-ştiu-ce divergenţe cu o Morsă. După ce conflictul a fost stins, Kumm-ii au urcat pe noua scenă (Proges FTW!) de la Moszkva Caffe pentru ceea ce putem numi “cel mai tare concert Kumm din Oradea”. Ever!

N-a fost rău nici data trecută, să nu fiu înţeles greşit. Deşi ghinionul le-a pocnit nişte echipamente iar sonorizarea a avut de suferit, atmosfera a fost excelentă. De data asta, cu sunet bun şi cu lumini, a ieşit un eveniment de mare angajament. Şi în buna tradiţie a concertelor Kumm de la Oradea, seara nu s-a terminat cu ultima melodie din playlist. “Moscoviţii” au adus mesele în sala de concert iar trupa s-a pus pe chefuit alături de fanii lor până pe la ora 8 dimineaţa. Cu un jam session de toată isprava. Doar mesele de fussball au fost puţine. “Ţară mică, mese puţine” e valabilă şi când vine vorba de fussball 🙂

Dar cum de mine sunteţi sătui, am zis să dăm cuvântul şi altora. Geta Bocşe a avut disponibilitatea să ne scrie câteva cuvinte, sper să o mai facă şi altă dată 😀

Kumm, a fost?

Concertele, din punctul meu de vedere, se impart in doua categorii: cele care se termina prea repede si cele care nu se mai termina. Concertul Kumm s-a terminat prea repede. Ce-i drept puteau sa mai cante vreo doua ore si tot nu ma plictiseam.

Mi-ar fi placut sa vad mai multa lume in public, mai ales ca frecventa concertelor de genu nu este prea mare in Oradea. Clar nu ma refer la cele de sub cupola 😉 Oricum, cati am fost ne-am simtit bine, am cantat impreuna cu baietii Butterflies, Dictionary, Morsa, One for each day si 1000 de chipuri care clar nu putea lipsi din repertoriu.

Au mai fost si cateva piese in prima auditie la Oradea, iar Bubu, organizatorul concertului, a urcat si de aceasta data pe scena pentru un Curse. Nu are rost sa mentionez ca in public era nebunie la faza asta. Ce mi-a lipsit insa a fost Marty si solo-ul lui iordache, pentru ca – n-am s-o ascund – e preferatul meu, chiar si in Three’s a crowd.

M-am bucurat sa vad ca scena a rezistat la energia baietilor si ca sonorizarea a fost mult mai buna decat la evenimentele precedente din Moszkva Caffe.

Personal am avut placerea sa joc cateva partide de cso-cso (aka Foosball) cu Oigan, Catalin si John Ciurea si deja abia astept urmatoarea intalnire cu ei.

Pana atunci sper sa ne vedem in numar mai mare, Sâmbăta, la Byron…care trebuie sa fie Perfect 😉