Who’s to say you can’t have a rich meat sauce with shells? Este injectia de umor britanic in definitia lui mêlée.
Sau, gresesc aceia care spun ca francezii nu au umor – au, chiar si atunci cand si-l manifesta prin muzica.
Sonoritati curate, impecabila virtuozitate, arhitectura sonora complexa dar mobila, public antrenat pentru calitate (recomandat tocmai prin lipsa de entuziasm gratuit a ovatiilor) – o seara cu multe urechi si usi putine (cum ii place unui mare pianist roman sa spuna). De la jazz la funk si drum n’bass sau minunate excursii in acordurile dulci, suierate ale creatiei lui Erik Truffaz; alaturi, un batteur francez de buna si calculata expresie, genial uneori in ritmicitate, plin de umor francez alteori (de neinteles adica). A fost ocazia de a trai pe viu, una din experientele frumoase ale jazzului francez la Debrecen, locul unde, pe tacute, romanii trag o fuga sa asculte muzica buna…
Chapeau messieurs!
Bine ai venit Adrian,
mie mi s-a parut cam zen shitty music!