Într-adevăr, după descinderea de sîmbătă seara în clubul Moszkva Caffe am considerat că aşteptările nu mi-au fost înşelate, adică grupul Tündérground a evoluat la un nivel care e străin formaţiilor din rockul românesc, în general. Filiera muzicală e una care se revendică din space rockul britanic gen Ozric Tentacles cu serioase influenţe din zona prog-ambientală maghiară cum ar fi KORAI ÖRÖM sau pe alocuri MÁSFÉL, existînd şi conotaţii ce ţin de world-music, pentru că, nu-i aşa, puţin specific local nu strică. Faptul că băieţii de la Tündérground provin din Miercurea Ciuc cred că e un avantaj deoarece nu sînt influenţaţi de prostul gust muzical ce domină marile centre urbane, întregul act muzical avînd conotaţii mult mai personale.
Ca de obicei, concertul a început cu întîrzierile de rigoare, adică vreo oră, timp în care lumea obişnuită ce frecventează Moszkva Caffe s-a strîns la locul faptei şi a început să trepideze pe sonorităţile psihedelice introductive. Totul s-a rupt odată cu ritmurile compuse, tobele au punctat decisiv pe tot parcursul concertului, instaurîndu-se o uşoară monotonie, îmi place să cred, căutată.
Liniile melodice susţinute de vioară, clape şi flaut accentuau o atmosferă trance, ambientală în care ghitara nu mai era instrumentul masturbatoriu al rockului ci doar un element în peisaj. O menţiune specială ar fi pentru basist care a făcut ca întregul ansamblu să nu sune retrograd ci a urmărit cu deosebită inteligenţă, ritmica, conferind acea notă de modernitate atît de dragă publicului aşa zis independent.
Una peste alta, cred că Tündérground au oferit ceva mai inedit publicului orădean, chiar şi-au dat silinţa iar dacă s-au observat unele limitări de ordin compoziţional puneţi-o pe seama vîrstei, s-au avîntat în zone pe care „veteranii” rockului romînesc nu vor ajunge să le cunoască niciodată.
3 Comments
Comments are closed.