O seara japoneza la Oradea

Reprezentaţia de sîmbătă seara susţinută de Takumi Kato a fost, fără îndoială, o provocare pentru majoritatea orădenilor prezenţi la eveniment. Nu a fost un concert în accepţiunea occidentală a termenului ci mai degrabă prezentarea unui ritual care face parte dintr-o cultură străveche, total străină de spiritul european.

Takumi Kato pare a fi încarnarea japonezului mitic, riguros disciplinat, filon de energie pură, capabil să intre în armonie cu elementele primare prin gest, mişcare, costumaţie, sunet. Cînd un japonez bate la tobe nu o face pentru plăcerea sunetului sau pentru a susţine un ritm ci pentru a se substitui Tradiţiei şi a-şi exterioriza sentimentele în mod simbolic.

Cu siguranţă, Takumi Kato e un maestru al simbolismului, un poet al tobelor japoneze, sunetul percutant al instrumetelor tradiţionale fiind învăluit de lirism, ducîndu-ne cu gîndul la haiku, poezia tradiţională japoneză, Takumi Kato integrîndu-se perfect într-una din categoriile estetice specifice haiku, respectiv Aware, adică starea emoţională intensă, de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă. Practic, sîmbătă seara, orădenii au avut parte de trei momente lirice, primul, Kizuna, evocînd comunicarea şi comunitatea, al doilea, Saichosen, respectul faţă de Tradiţie şi Obaachan no Nukumori, dedicat strămoşilor şi tuturor vietăţilor Pamîntului.

Takumi Kato s-a dovedit un amfitrion excelent, cu un dezvoltat simţ al umorului, a făcut sala să trepideze în ritmul tobelor, a depăşit cu eleganţă momentele penibile oferite de mulţimea purtătorilor de aparate foto portabile şi telefoane celulare deschise, a reuşit să inducă o stare mistică cu ocazia evoluţiei la toba mare okaido, a reuşit să evidenţieze diferenţa dintre omul tradiţional care respectă valorile universale şi omul modern, pervertit, debusolat şi fără repere valorice.

Un scurt montaj cu momentele importante ale concertului dar si alte impresii puteti citi aici

Video via Facebook