O poveste nordică de Avant-Jazz Power, un alt fel de colind, unul în manieră improvizată 100%
The THING propune o reinterpretare a unei paradigme clasice a jazzului clasic: energic, feroce și în același timp prevestitor de noi orizonturi în muzica creativă contemporană.
One of the most appealing facets of The Thing — saxophonist Mats Gustafsson, bassist Ingebrigt Haker Flaten and drummer Paal Nilssen-Love – is the visceral experience of seeing them play live.
Andrey Henkin – www.allaboutjazz.com
Un răspuns la noul trend plin de șarm al jazzului nordic, un bloc de energie pură cu străfulgerări de sunete venite parcă din timpuri imemoriale, un patern ritmic primar absolut incredibil și susținut de întregul trio într-o manieră progresivă care conduce la paroxism sonor.
Despre asta va fi vorba la Concertul de Jazz de Crăciun de la Filarmonica Oradea. Acest eveniment se află anul acesta la a 12-a ediţie, multumita lui Joe Balogh, ediție pe care noi, Muzica De Vest, am hotărât să o organizăm. Cu ajutorul Aria Music Production.
Succesul pe care l-am avut în primăvară cu Ken Vandermark și Paal Nilssen-Love, ne-a determinat să “o comitem din nou”. Ne-am dat seama ca publicul oradean merita si altceva decat adunari populare mai mult sau mai putin festive. Si mai ales e unul receptiv. Pe cât de goale ne-au fost portofelele după acel concert, pe atât de pline de bucurie ne-au fost inimile când am văzut sala plină și oameni mulțumiți și încantați. Acum vrem să recidivăm.
Așadar, vă așteptăm pe 8 Decembrie la Filarmonica Oradea pentru concertul “Jazz de Crăciun“. Biletele se pot achiziționa de la casieria filarmonicii începând de Marți, 9 Noiembrie sau se pot rezerva direct de pe siteul nostru. Detalii despre achiziționarea sau rezervarea biletelor găsiți pe pagina special creată pentru acest informații.
Se cuvine să-i amintim pe partenerii noștri și să le mulțumim încă o dată pentru ajutorul pe care l-au oferit fără să ezite:
Proges, Cartier Prima, Vandana, Kontex, Cabinet Notarial Public “Pană Florin”, Badog, Cabinet Individual de Insolvență “Tămășan Ovidiu”, Posticum, Kogayon, King Art, 24-Fun și Radio Transilvania
Woooow! Asta era deci surpriza de care mi-ai zis in septembrie.
Pastreaza-mi un loc. 🙂
Un scaun langa Paal e OK? 🙂
@Ciprian: LOL! 🙂
Ma bucur ca s-au epuizat biletele de pe site!
Tocmai am sosit de la concertul Jan Garbarek! Trilok Gurtu a fost senzational, claparul de asemenea…Asteptam cu nerabdare seara aceasta !
E cam tarziu, dar totusi voi scrie pentru ca toata seara s-au ingramadit in mintea mea o mie de ganduri nascute de muzica si va fi un alt fel de cronica la un alt fel de concert.
Sa vedem cum a fost! Mai intai s-au urcat pe scena Iordache si Romanescu,au cantat iar la finalul partii lor am spus: “Au fost ok!”chiar daca oaresce trairi am avut doar vis a vis de muzica lui Iordache in timp ce Romanescu mi-a lasat impresia ca din dorinta de a ne arata tot ce stie a fost de prea multe ori incoerent.
In fine, au venit apoi “EI” si am realizat ca, de fapt, trupa de dinainte, nu a existat. Nu pentru ca nu ar fi fost acolo, ci pentru ca ei nu exista daca lucrurile se raporteaza la un standard valoric demonstrat de “The Thing”. In timp ce-i ascultam stiam ca pentru mine de acum incolo va exista un “inainte” si un “dupa” The Thing,si nu voi putea sa ascult jazz fara sa ma intorc la experienta din seara asta. Cateva experiente,putine ce-i drept,legate de jazz am avut,insa ceea ce am auzit mi-a bulversat si mi-a schimbat intreaga conceptie despre felul acesta de a face muzica( azi Garbarek-ul pe care l-am ascultat ieri imi pare anacronic, lipsit de spontaneitate si inspiratie, chiar fad pe alocuri). Ce am auzit eu? Un trio de un talent ce atinge paroxismul,exprimat printr-o forta brutala,primara si totusi atat de sofisticata. Piese bine inchegate, fara tatonari si cautari cum te-ai astepta sa aduca acest stil eminamente bazat pe improvizatii,doar sonoritati contondente si precise ca lama unui cutit care patrunde adanc in viscere. Cam asta am simtit eu!
Si totusi nu pot sa inchei inainte de a face o marturisire:PENTRU MINE mai presus de The Thing e Paal Nilssen Love sau daca vreti Paal Nilssen Love e The Thing.PENTRU MINE trupa aceasta incepe si se termina cu el iar ceilalti sunt doar cei care-l acompaniaza. Admiratia pe care mi-a trezit-o virtuozitatea lui aluneca usor spre ganduri de genul: “Il urasc pe asta! Nu voi putea sa mai ascult un alt baterist fara sa se iteasca in mintea mea prejudecata: Nu are cum sa se ridice la nivelul lui Paal Nilssen!”.
Asadar George pe langa faptul ca-ti spun MULTUMESC, a fost cu adevarat o experienta memorabila!, as vrea sa te provoc spunandu-ti: Aici,la Oradea, o alta trupa care sa poata fi amintita macar alaturi de cei din seara aceasta!
Ce zici, ai vrea si tu?
P.s. Felicitari inca odata intregii echipe!
În sfârşit, muzică live în Oradea,care sună pe limba mea. Piesa a doua m-a atins “basic” : aşa îmi imaginez că vorbea omul, când a început să-şi descopere glasul.
Mulţumesc George, pt. că i-ai adus pe cei de la The Thing!Numai bine!
Zoli Makai
multumim frumos!
Daca suntem deschisi precum si’a propus jazz-ul insusi in esenta lui,procedam ca Csilla,descins la o zi distanta de la concertul de la Debrecin a lui Jan Garbarek Group,direct la free-improv-ul trio The Thing la Filarmonica oradeana…daca (inca) nu,comitem judecati si punem riscante etichete precum Corina…cea care risca inca odata lasandu’se sedusa si de ideea comparatiei romani (versus) straini,dar si atunci cand e vorba de doi saxofonisti norvegieni (insa din domenii stilistice foarte diferite)…ar proceda poate asa oricine nu stie de orientarile si multitudinea caselor de discuri si festivalurilor de azi,care nu sesizeaza ca muzicienii din lumea tot mai globalizata empatizeaza intre ei formand adevarate familii trans-continentale adunate in concepte si directii identice sau asemanatoare,fenomen care face ca sa nu’i puteti intalni pe aceeasi scena ori pe acelasi afis pe cerebralul Garbarek si pe “basic instinct”-ualul Gustafsson…asa ca nici noi,ca si consumatori,chiar daca empatizam cu unul mai mult si cu celalalt mai putin,nu trebuie sa’i punem pe acelasi raft,nici sa’i ascultam succesiv sub aceeasi dispozitie de moment,darami’te sa’i comparam….si inca o data,aceeasi Cristina risca si cu superlativele.Bateristi tineri de valoare,rapizi si aratosi,proveniti din scoli reputate de jazz,mai sunt cativa chiar si daca ne limitam la acest areal stilistic modern-creativ…in cazul The Thing,zic eu ca se adauga in plus un atuu subliminal ce nu mai tine de prestatia de pe scena,altfel impecabila chiar si…unplugged,ci unul derivat din numele sau: oare ne’am putea imagina un impact identic si in cazul unui muzician care s’ar numi Paal Nilssen-Hate?….felicitari,George!
P.S.:inca o mica sugestie practica,cand va ordonati materialele muzicale (indiferent formatul),daca nu aveti foarte multe ca sa le triati dupa criteriul “casa de discuri”:puneti’l pe Mats Gustafsson (+ diversele formule precum The Thing) langa Ken Vandermark,Evan Parker,Peter Brotzmann…plus din seria mai lunga a maestrilor mai vechi din free-jazz.
Pe un alt raft nu neaparat alaturat,langa Jan Garbarek o sa vedeti ce greu o sa va vina sa puneti pe cineva…si ar fi oricum mult mai putine nume.Asta nu zice oare ceva?…
@Victor: noi nu lucram cu rafturi, dar cred ca stii asta foarte bine deja 😉
ptr. Victor Andrei de la Corina Cristina
M-am gandit c-ar fi frumos din partea mea daca ti-as scrie ce-am inteles eu din ce-ai inteles tu din comentariile mele!:)
Sa le luam pe rand:
Pentru inceput ai zis ca i-am comparat pe artisti pe baza apartenentei lor la o natie sau alta si asa ai ajuns la ideea romani versus norvegieni! Ai trecut cu vederea cuvintele mele:standarde de valoare, care cred eu exprima destul de clar din ce perspectiva i-am privit eu. Putin conteaza AICI trendul globalizator care de altfel isi are rostul sau pentru ca nu numai ca le imbogateste viziunea, dar mai e si o minunata ocazie pentru invatacei sa invete de la maestri.
Apoi ai zis ca am comparat merele cu perele, dar eu cred ca din prea multa eruditie tu uiti ca ambele sunt fructe. Altfel spus daca judecam artistii doar din perspectiva stilului abordat, de case de discuri, ai tu dreptate, dar eu spun ca atunci ramanem la o abordare extrem de limitata. In ambele concerte eu am vazut manifestari artistice, am ascultat artisiti care se exprima prin muzica, muzica, ce inainte de a fi stil, e mesaj, traire, forta, profunzime, sensibilitate, inspiratie si multe altele. Ori eu am avut asta in minte atunci cand i-am pus pe cei de la The Thing deasupra lui Garbarek, de fapt e impropriu spus astfel, mai corect e sa vorbesc despre productiile lor.
Si ultimul lucru la care vreau sa ma refer care de altfel e cel mai suparator si care deloc nu face cinste unui intelectual sunt acele comentarii sexiste care sugereaza ca eu am rezonat mai mult cu muzica lui Paal Nilssen pentru ca e tanar, aratos si mai ales il cheama LOve.( a apropos de mesaje subliminale cuvantul love are un mesaj cat se poate de explicit in orice context ar aparea el, doar pentru ca e asociat unui nume nu-l face sa fie subliminal). Revenind, in traducere libera o femeie nu poate sa emita judecati de valoare obiective atunci cand acestea privesc artisti tineri si aratosi pentru ca va fi victima unui joc hormonal caruia nu poate sa i se sustraga. Chestia asta e prea tendentioasa ca sa o pot comenta, nu crezi?
In concluzie pentru ca ai inteles pe dos cam tot ce am vrut eu sa spun iti voi face un rezumat succint al mesajului meu: acele randuri vorbesc despre gandurile si trairile mele legate de doua concerte, ganduri si trairi care pot fi DIFERITE de cele ale altora!
Ps. voi tine seama de sfatul tau cu rafturile, la urma urmei un pic de ordine nu poate sa ne dauneze:)))
http://icarbore.blogspot.com/2010/12/thing-jazz-de-craciun.html