Sâmbătă seara, club Vault 42 Oradea. Nu prea ştiam la ce să mă aştept. Pe Negură Bunget îi ştiam, însă aflasem că o parte din formaţie a fost realcătuită, iar cu ultimul album nu eram familiarizat. Însă până la Negură Bunget mai avem puţin.
Revelaţia serii din punctul meu de vedere a fost trupa de death metal experimental Krepuskul, din Cluj Napoca. Poate şi pentru că nu mă aşteptam la nimic deosebit, poate şi pentru că live se simte altfel, poate şi de la bere, muzica lor m-a extaziat. Ritmuri puternice, groase, foarte dansabile, combinate cu măsuri (time signatures) pe alocuri compuse/complexe, ruperi de ritm, melodicitate şi voce curată când nu te aştepţi… toate au făcut din concertul celor de la Krepuskul un adevărat spectacol.
Mă aşteptam ca şi publicul să reacţioneze mai pozitiv, însă probabil era în aşteptarea celor de la Negură. Însă cei care au venit special pentru Negură Bunget au fost dezamăgiţi. Şi asta nu pentru că n-au făcut show, a fost super show, dar a durat ridicol de puţin. Am numărat doar 4 piese, mai lungi, dar care nu cred să fi adunat 60 de minute împreună. Ce a fost cu adevărat deranjant e că nu au vrut nici măcar să facă un “bis”. Probabil că obişnuiţi fiind cu faima şi cu Europa au fost nemulţumiţi de publicul puţin şi destul de rece. Habar n-am.
Dar să discutăm de muzica celor de la Negură. După cum spuneam, oamenii ăştia au făcut show, orchestraţia fiind foarte bine pusă la punct. Intrumentele tradiţionale precum naiul, fluierul şi toaca îţi dădeau fiori. Un black metal atmosferic cu influenţe etno cu siguranţă unic în lume.
Piesa următoare mi s-a părut extraordinară, cu un trio de percuţie care a sunat bestial: baterie clasică, toacă şi timpan (sau ceva bongo uriaş):
Ca un ultim gând, organizarea a fost foarte bună, s-a auzit excelent şi asta a dat clasă spectacolului. Îmi pare rău că n-am înregistrări de la faţa locului.
De asta evit eu de regula concertele cu trei nume pe afis – ramane prea putin timp pentru fiecare. De NB ma bucur sa aud ca suna bine live, pentru ca albumul cel nou m-a lasat rece. Sper totusi sa “n-o piarda”, ar fi pacat.
ei de când nu am mai auzit de Negură Bunget…maeştrii oamenii ăia!