Am avut nevoie de o saptamana sa imi revin si sa scriu cronica festivalului Jazz and More de la Sibiu, cu siguranta singurul eveniment din afara Bucurestiului in ceea ce priveste muzica improvizata contemporana.
Aflat la a 6-a editie, organizat cu aceeasi incapatanare benefica de unul din promotorii acestui gen cultural, Mircea Streit, festivalul Jazz and More “isi propune sa umple un gol din cultura autohtona a acestei nise si sa formeze treptat gustul publicului pentru o zona muzicala foarte speciala”. Si reuseseste la fiecare editie.
Plecat vineri dimineata din Oradea, am ajuns la amiaza pe la Sibiu. Frumos, soare, mijloc de octombrie. Un pranz rapid, gata, hai la Teatrul Gong unde “ostilitatile” erau pe cale de a incepe. Re-intalniri cu lumea buna din Bucuresti, Constanta, Timisoara, Sfantu Gheorghe, cam despre asta a fost vorba in foaierul Gong-ului. Si asa, cu o jumatate de ora intarziere, a debutat festivalul.
Pentru mine, cum nu se putea mai bine: Superimpose. Un duo de percutie si trombon, respectiv CHRISTIAN MARIEN si MATTHIAS MúLLER care m-a introdus direct in celula camerala a muzicii contemporane improvizate. Efecte live de stereofonie ale trombonului, suflu gutural si o dinamica a percutiei ce isi urmarea intotdeauna urmatoarele doua miscari. Mi-a adus aminte pe alocuri de ceea ce face Axel Dorner si Radu Malfatti. Un debut perfect si asta m-a facut ca singurul disc ce l-am luat de la aceasta editie sa fie cel mai recent album al celor de SuperImpose, “Talk, Talk“.
Din punctul meu de vedere a fost un debut perfect pentru acest festival. Aveam de recuperat cateva luni de concerte live si avem nevoie de ceva dificil. Superimpose mi-a oferit aceasta sansa, iar in economia intregului festival distributia artistilor iti cere mare atentie si un fler de organizator 🙂
Pauza de jumate de ora. 2nd show. Brigada poloneza a lui WACLAW ZIMPEL, The Light Trio. Adus cu sprijinul Institulului Polonez, Trio-ul lui WACLAW ZIMPEL ne-a adus aminte ca festivalul Jazz and More se desfasoara totusi in Romania. Teme folclorice specifice zonei, cateodata tanguiri iddish ale bass-clarinetului, mi-a oferit portia de exotism a acestei editii. “Etno-botanic pastoral” mi-a venit sa strig dupa ce reprezentatia celor trei s-a incheiat. Solouri circulatorii frumoase ale lui WACLAW, o sectie ritmica sustinuta ce se mula pe partea soloistica a instrumentelor de suflat intr-o maniera moderna. Destins, ludic, bucolic cam despre asta a fost vorba in muzica celor de la Light Trio. Da, nu degeaba scoala de jazz poloneza e una din cele mai puternice in Europa.
Si daca eram prinsi in butoiul melancolico-pastoral, daca iti vajaie vreun Messerschmitt prin creieri, o fi rau?! Neah, lasa monolitul sa te zdrobeasca. De fapt un trio precum un monolit de granit. Nemtesc 100%, facut din ciment berlinez: Willi Kellers – Percutie, FRANK PAUL SCHUBERT – Saxofon Alto & Soprano, CLAYTON THOMAS – Contrabas. Picaj de la inaltimi, volte ritmice, rapituri de mitraliere, free-jazzul clasic german in proportie de 110%. Fara solo-uri, doar o bucata de otel slefuita intr-o prajitura cu frisca. Taci si mesteca! Apoi rupeti dintii si fa-ti cruci cu limba-n ceru gurii. Trrrr-rrrr!
Si noul Berlin in weekendul trecut s-a numit Sibiu, prima seara a festivalului pe scena Teatrului Gong s-a incheiat cu trupa lui GEBHARD ULLMANN E + U Mann. Vreo patru generatii pe aceeasi scena: GEBHARD ULLMANN – Saxofon tenor, clarinet bass, DANIEL ERDMANN – Saxofon tenor, JOHANNES FINK – Contrabas, CHRISTIAN LILLINGER – Percutie. Fata de reprezentatia precedenta, multiplele pelegrinari ale lui GEBHARD ULLMANN pe malul celalalt al Atlanticului s-au facut simtite. De data asta in maniera free jazz-ului american, axat mai multi pe parti solistice ale instrumentelor, pentru a forma mai apoi sfera intregii povesti. Progresii si dezvoltari pe fiecare instrument frumoase, un copil teribile al percutiei, ma refer aici la Christian Lillinger, cateodata il auzeam pe Weasel Walter batand dement. Asta numai daca inchideam ochii 🙂
Das war am ersten Tag
A doua zi
Orele 17, Teatrul de operatiuni Gong, zi in proportie covarsitoare nemteasca sau asimilata culturii germane. Imbucurator, de altfel.
Debut cu un duo: Frank Paul Schubert & Antonis Anissegos. Saxofoane si pian. Muzica improvizata camerala de ora 17, cu accente de free ce prevesteau o seara frumoasa. Cu Frank Paul Schubert si rabdarea lui m-am intalnit si anul trecut in cadrul aceluiasi festival. E surprinzator in fiecare proiect pe care il face si mai ales personal in ceea ce ii priveste abordarea si melanjul temelor unui alto-saxofon cu instrumentul de langa el. As vrea sa il vad odata pe Schubert si sufland intr-un bariton.
Al doilea concert, tot duo: Marco Eneidi & DD Kern (saxofon si tobe) Mutat de cativa ani buni in Viena, Marco Eneidi isi asuma din ce in ce mai mult rolul de educator in dauna celui de muzician. Prin al sau proiect “The Neu New York/Vienna Institute of Improvised Music” a devenit un reper saptamanal in viata culturala a Vienei. DD Kern venit din zona furioasa si protestara a muzicii, i-a secondat bine voltele lui Eneidi, dar cateodata pentru mine destul de previzibil. Mie mi s-a parut cea mai slaba reprezentatie a festivalului. Dar, repet, in afara festivalului ar fi fost una buna.
The Astronomical Unit unul din highlight-urile surpinzatoare ale festivalui. Trio, Superimpose plus Clayton Thomas la contabass. Si s-a simtit prezenta lui Clayton de la inceput pana la sfarsit. Improvizatii frumoase si furioase; daca poti iesi de la un concert de muzica improvizata fredonand o tema, e ceva. Si asta chiar s-a intamplat cu Astronomical Unit.
Aveam nevoie si de o trompeta iar reintalnirea cu Franz Hautzinger si al sau Speakers Corner in formula de trio mi-a facilitat intalnirea. Extrem de versatil, trompeta lui Hautzinger anunta o noapte lunga. Iar drone-ul guitarii lui Martin Sievert, o dimineata de duminica pe care nici o ciorba de burta nu o mai putea salva.
Ultima reprezentatie a serii: Gebhard Ullmann’s BassX3. Da, sunete joase ale celor doi contrabasi si ale clarinetului bass secondat de flaut bass. Cei doi contabasi, manuiti de Chris Dahlgren si Clayton Thomas, au oferit momente improvizatorice de mare angajament si avand o prezenta scenica de ziceai ca ar fi prima reprezentatie a festivalului. Dahlgren si-a strangulat contrabasul iar diavolul urban tasmanian Clayton Thomas numai ca nu si-a rupt corzile tensionate de placutele de inmatriculare si soundul metalic al incintei acustice.
Jam-session in noapte respectiva, la Atrium Cafe. Cine e japonezu’ de la tobe? Sau alea is tobe la ce bate japonezu’? Shoji Hano, personaj cult al muzicii improvizate si noise-ului japonez. Ne-am intins pana in dimineata.
Final day – drummers’ day
Duo: Olaf Rupp & Shoji Hano. Guitara si percutie. Watch my typo: devastatatatating! Dialoguri ce pareau la un moment dat inepuizabile si consumatoare de energie din partea lui Shoji Hani, guitara schingiuita in maniera lui Fred Frith. Am iesi de la primul concert de parca nici nu dormisem alea 4 ore. Full dementia!
Solo drums Willi Kellers – veteranul scenei berlines de free cu un touche fin si plin de emotie. Ma gandeam ca Shoji Hano ridicase stacheta mult cu reprezentatia dinainte. Willi a pus ordinea in lucrurui cu paterne primare ale free-jazzului european, in special cel berlinez. A facut si performance , iar metronomul de control i-a mentinut un recital inchegat si plin de bijuterii atent slefuite.
MIRCEA TIBERIAN – Pian si CHRIS DAHLGREN – viola da gamba un duo cu cantari dese prin Bucuresti. Am zis pas acestuei reprezentatii, trebuia sa respir putin.
GRIX (greeks) trio Floros Floridis – reeds, Antonis Anissegos – Pian, Yorgos Dimitriadis – Percutie. Nimic de a face cu grecii ( toti activi pe scena improvizatorica berlineza), nu va lasati inselati de numele bandului. Foarte mult free si de buna calitate, poate saxul cel mai apropiat de Ken Vandermark din intregul festival. Si mai mi-a adus aminte ca totusi suntem la un festival de jazz.
Tom Rainey Trio, concertul de inchidere al festivalului a adus pe scena the new lions of creative music. Mary Halvorson – guitar si Ingrid Laubrock – tenor saxofon. Inchiere apoteotica a festivalului cu un repertoriu superb, iar aparitiile celor doua dive (singurele din intregul festival de altfel) a pus capac unei editii foarte bune a Jazz and More.
Embedding this video is disabled by its owner, hehe.
la mine merg toate! care nu il vezi?
Acum imi merg toate, inainte nu mergea nici unul. Mersi fain!
Great job! Thanks!
TOM RAINEY TRIO :
http://www.dimeadozen.org/torrents-details.php?id=331151
THE ASTRONOMICAL UNIT :
http://www.dimeadozen.org/torrents-details.php?id=330970
BASSX3 :
http://www.dimeadozen.org/torrents-details.php?id=331089