Concert Marius Pop & The M Theory la ARLUS Oradea

Am fost aseara la concertul de lansare al primului disc al lui Marius Pop impreuna cu The M Theory. S-a tinut in aceeasi sala unde au prestat inainte cu trei zile cei de la Speak Floyd.

Cateva consideratii generale; in mare parte muzica secolului XX, incepand din anii ’50 este facuta de inginerii de sunet. Sau macar ce auzim noi, boborul de rand! Atat in inregistrarile oficiale, pe discuri, cat si in prestatiile live. Asta ca sa lamurim un aspect referitor la acustica unei sali/spatiu de desfasurare al evenimentului respectiv. Oricat de bun inginer de sunet ai fi, echipat cu ultimumul racnet hi-tech, nu ai cum sa faci dintr-o acustica infecta una decenta. Insa poti incerca. Si pentru asta trebuie sa stii ce se va intampla pe scena respectiva, trebuie sa stii stilul in care vor performa artistii si sa iti aduci propria contributie in elaborarea unui sound cat mai aproape de public si de ceea ce vor artistii sa transmita.

Caz particular: proaspat renovata Casa de Cultura, ARLUS, din Oradea, nu beneficieaza de o acustica formidabila. As zice ca nu se preteaza unor cantari live aproape deloc. Alte evenimente cred insa ca se pot organiza. Pentru mine sound-ul celor de la Speak Floyd a fost de-a dreptul penibil. Nu ma asteptam la mare diferenta in ceea ce priveste calitatea sunetului pentru concertul de ieri, al lui Marius Pop & The M Theory, insa m-am inselat. Nu a fost perfect, nu ai cum sa obtii un colaj de sunete impecabil in conditiile respective. S-a auzit prea tare pentru a acoperi niste lacune sonore mari de tot ale spatiului respectiv. Dar s-a auzit muuult mai bine decat la Speak Floyd. Asta cu siguranta. Cine a fost la mixer? Jean Piloiu, proaspat intors din State, cu un mixer misto si cu alte cunostiinte decat cele pe care le-a avut la plecare. Oricum, a facut o treaba buna. Bravo!

Acum despre muzica. Am ascultat discul scos de Marius Pop & The M Theory acum mai bine de o luna. Nu e pe felia mea, recunosc, fusion-ul practicat de ei plasandu-l intr-o zona manierista a anilor ’80 cu cateva accente bune, pe alocuri teribiliste ale guitarii lui Marius. E bun, o poate face, insa cred ca in momentul de fata mai sunt cateva mii de guitaristi in tota lumea asta cu aceleasi veleitati ca ale lui. Si, cred, mai ales in cazul lui, e daunator mediul “artistic” romanesc. E o tara a sistemului, daca vreti, dar poti scapa de ea.

Revenind la concertul de aseara, reprezentatia mi-a placut mult mai mult decat ceea ce am auzit pe discul de studio. Fusion-ul practicat de Marius Pop & The M Theory are nevoie de prestatii live, energie si prestanta in fata unui public. Da, e o muzica care trebuie facuta si prestata live. Mi-a placut inceputul, cautarea ritmului si a sunetului, cum au facut-o prin aparitia partii ritmice intr-o prima faza. A fost o regie misto si a iesit cum trebuie! Apoi dezvoltarea progresiva, cu un apogeu personal reprezentat de compozitia “Nefertiti” . O mentiune speciala pentru Marcel Moldovan, perucutionistul. Disciplina ritmica foarte buna si un simt acut al disecarii acesteia, m-a facut pret de cateva minute sa il vad in tot felul de combinatii posibile si improbabile. Deci, extrem de versatil si promitator in acelasi timp. Clapa lui Mihai Ardelean, cu accente psihedelice pe alocuri, a potentat mesajul transmis. A tras insa uneori prea mult de ea. Insa are niste compozitii interesante la nivel creativ.

Cam asta a fost prestatia live a lui Marius Pop & The M Theory. Trupa se afla in acest moment in turneu de promovare prin Transilvania al proaspatului disc, “First Step”. Cronici ale discului, semnate de Horia Ciocan si Gabi Burlau le gasiti aici si aici. Cu o mentiune speciala pentru cea a lui Gabi, inca un prilej de a-i multumi.

Si un bonus pentru Oradea, invitat Calin Pop de la Celelate Cuvinte pe aceeasi scena cu Marius Pop & The M Theory: