And final day.
Cu 5 concerte, toate in sala mare, Congress Hall din Saalfelden. Fara matinee pentru ziua de azi. 5 concerte, mari si late: Speak impreuna cu Cuong Vu, Sylvie Curvoisier & Mark Feldman Quartet cu ultimul disc “To fly To Steal”, Led Bib cu “Sensible Shoes”, Taylor Ho Bynum Sextet “Asphalt Flowers Forking Paths” si Odean Pope de incheiere cu “Odean’s List”.
Vremea s-a mai imbunat, soarele aparuse, inainte de concerte terasa superba a Congress Hall-ului colcaind de artisti, presari si alte VIP-uri. Espressouri duble, cate un spritz inainte de concerte, numai sa iti revii dupa zilele ploioase de dinainte. Gata, hai in sala!
SPEAK impreuna cu un invitat de seama, adica Cuong Vu la trompeta. Un proiect tanar american, based in Seattle, fiecare purtand deja celebrele “flannels shirts”. Extrem de tonici, “american sound” . Nu este un proiect al lui Cunog Vu, el fiind doar invitat si pentru a da in anumite momente greutate acestui band. Dar o face cu eleganta iar prezenta lui potenteaza ceilalti membrii ai band-ului fara sa fie de loc intruziva sau percutanta. Si nu prea are de ce o face, Aaron Otheim – pian avand compozitii extrem de frumoase si grele din punct de vedere tehnic, saxofonul tanarului Andrew Swanson sunand impecabil cu tente metalice pe alocuri, iar bass-ul lui Luke Bergman percutant de agresiv. Frumoase dialoguri psihedelice intre trompeta si saxofon, paterne in tonuri joase ale pianului sustine de double bass intr-un mod alert si repetitiv in sensul bun al cuvantului. Bun concert de deschidere al zilei.
Sylvie Curvoisier & Mark Feldman Quartet. Adica nu orice Quartet, la drums legenda vie Gerry Hemingway si Thomas Morgan la bass. Si-au prezentat noua aparitie discografica “To Fly To Steal”. Momente improvizatorice in cel mai autentic spirit al free-jazz-ului oferite de Mr. Hemingway si Thomas Morgan, iar compozitiile lui Sylvie si Mark avand ceva din imponderabilitatea lunecare a fiintei catre altceva. Pe langa accentele camerale ale muzicii celor doi, cireasa de pe tort a venit de la Gerry Hemingway si setul lui de tobe. A accentuat ce trebuia si-a creat linistile pline de ritm imaginar. Dar si solicitant in acelasi timp, am ratat prima jumatate de ora a englezilor de la Led Bib.
Led Bib, face parte alaturi de Polar Bear din noua scoala electrica a jazz-ului englez. Suna electric, power jazz, iar alaturarea celor doua alto-saxofoane pe aceeasi scena suna bine. Am ascultat ultimul lor disc “Sensible Shoes” acum cateva luni, mie mi s-a parut ca au sunat mai bine pe disc decat in concert. Un power english electric jazz cu un Toby Mclaren la Fender Rhodes-ul sau psihedelic dezlantuit. Free jazz, punk si avantfunk, toate in inprovizatie libera.
A urmat, concertul intregului festivalului, dupa parerea mea. Taylor Ho Bynum Sextet cu proiectul “Asphalt Flowers Forking Paths” . Asta trebuia sa fie concertul tribute to Bill Dixon. Pentru mine asa a fost. Taylor Ho Bynum vine din scoala lui Anthony Braxton si acest lucru respira in toate compozitiile lui. Si in stilul lui de aranjor, de mare aranjor si promitator al zileleor noastre. Trebuie neaparat sa amintesc si componenta sextetului: Mary Halvorson guitar, Jim Hobbs alto-sax, Bill Lowe – bass trombone, Ken Filiano- bass si Tomas Fujiwara – drums. Jim Hobbs contorsionat de sunetele ce le producea altoul lui, Bill Lowe inaltandu-se impreuna cu trombonul sau si levitand in straiele africane, Mary Halvorson cu pasaje de free blues autentic. Iar trompeta lui Taylor Ho Bynum a sunat precum cea celesta a unui inaintas nu demult plecat dintre noi. Da, asta a fost CONCERTUL intregului festival. L-am inregistrat video complet, o sa fie disponibil in zilele viitoare.
Si dupa cel mai bun concert, ce trebuie sa urmeze? Incheierea ar fi normal. Organizatorii au intins coarda, in schimb, cu Odean Pope si a sa lista, “Odean’s List”. Jenant si penibil, incongruente mari de tot in comunicarea artistilor de pe scena, de am zis cum dracu au putut scoate albumul sus mentionat anul trecut. De remarcat din acest concert ar fi doar contrabasistul Lee Smith. Ma abtin sa zic mai multe despre prestatie clovneasca si de-a dreptul penibila a lui Odean Pope.
Cam asta a fost ediatia 31 a Festivalui de Jazz de la Saalfelden.
Un rezumat video al acestei zile puteți vedea aici
1 Comment
Comments are closed.