Am inceput a doua zi a festivalului Peninsula 2010 cu un concert al soldatilor funk de la Blazzaj. Imi pare rau ca albumele lor si-au incetat aparitia in 2003, astfel ca sintagma “ultimul album” se pare ca e folosita corect in cazul lor desi sunt o trupa care presteaza in continuare.
Ma asteptam sa vina multa mai multa lume la concertul lor cu atat mai mult cu cat dupa ei a urmat Parov Stelar care a adunat cam cati erau la Therapy? in prima seara. Probabil am avut asteptari prea mari.
Am facut o pauza de Blazzaj si am dat o fuga la scena Ciuc pentru a vedea care-i treaba cu trupa Ultimul rand din Targu Mures. Banuiesc ca asta e ultima lor aparitie in public in aceasta formula deoarece nu au avut mai mult de 20 de spectatori. Si nu canta free jazz 🙂 ci o hipstareala ieftina, indie crap.
M-am intors la scena Kiss pentru finalul concertului Blazzaj unde deja numarul celor prezenti s-a dublat deoarece, asa cum am zis, a urmat Parov Stelar care la fel ca si la editia de anul trecut a facut o atmosfera excelenta. Dupa ce vezi/asculti un Ken Vadermark sau Mikołaj Trzaska nu cazi pe spate la saxofonul lui Markus Ecklmayr dar e greu sa nu intri la joc 🙂 Nu reusesc sa-i ascult altfel decat live, nu intra…nu stiu care-i treaba! Poate o fi din cauza lui Beate Baumgartner 🙂
Apreciez concertul lor si pentru ca a fost destul de greu sa cante cu soarele in ochi. Amplasarea scenei Kiss nu e una foarte inspirata dar poate ca asta e tot ce s-a putut face.
A urmat Quimby la scena mare si am fost curios deoarece mi-au fost recomandati de un prieten drag de origine maghiara. Nu sunt mare fan de alternativ insa muzica lor te prinde. Nu stiu de ce dar ma simt frustrat ca nu inteleg ce se canta si din cauza asta nu reusesc sa rezist prea mult la concertele trupelor maghiare si-mi pare rau deoarece multe dintre ele suna foarte bine iar show-urile sunt bune.
Nu avem ce sa discutam despre Directia 5 sau Spitalul de Urgenta deoarece…nu avem. Am trecut intamplator pe langa scena Kiss unde se agita Dan Helciug pe The Power de la Snap si am grabit pasul 🙂 Am inteles ca a comis-o si cu o piesa de la Megadeth. Ma felicit ca n-am fost pe faza.
Despre trupa The Rasmus tot ce pot sa zic e ca ma bucur foarte tare ca nu stiu nimic, ca nu cunosc titlul nici unei piese. Altfel spus, The Rasmus e trupa aia care canta piesa aia cu “Ooo ooo I’ve been watching, I’ve been waiting…” 🙂 Desi membrii trupei arata ca un fel de Jonas Brothers si Justin Bieber la un loc dar cu tatuaje, am aflat ca activitatea lor muzicala a implinit anul acesta 15 ani. Am inteles ca se afla pentru a 2-a oara (Vama de cate ori a fost pana la urma?) la Peninsula, prima oara fiind prin 2006 cand probabil au avut un public la fel de numeros ca si trupa Ultimul rand! Da, stiu, exagerez si sunt rautacios. Piesa cu “ooo ooo” a fost scoasa in 2003 deci erau pe culmele succesului 🙂
Mult mai multi ani au cei de la Compact care s-au produs pe scena Ciuc. In viata mea n-as cumpara, indiferent despre ce trupa e vorba, un album care se numeste “Cantec pentru prieteni”. Prea suna a camin cultural, a Fuego. E un fel de “impodobeste mama bradul”. Dar despre batrani…numai de bine!
Am fugit la mainstage pentru Gorillaz Sound System. Un concept foarte interesant, combinatia de sunet si proiectii video a atras numerosi peninsulari. In spatele mebrilor trupei era un ecran alb pe care se proiectau diverse chestii iar in fata lor o panza semitransparenta pe care iarasi erau proiectate o serie de visuals. Au fost mixate piesele Gorillaz dar si alte hituri de la Dr. Dre sau Snoop Dogg! In comunicatul de presa aferent acestei zile, se precizeaza ca la concertul lor au fost cca 10.000 oameni.
Ziua a 2-a mi-am terminat-o azi la ora 5 AM o data cu concertul Suie Paparude. Imi place foarte mult proiectul Subcarpati al lui Alexe Marius Andrei aka Bean si cum n-am mai participat niciodata la un concert Suie Paparude, am zis sa nu pierd aceasta ocazie. Si bine am facut. Chiar daca aerul irespirabil din cortul Freedom Music Arena ma omora incet si ieseam din 10 in 10 minute afara, am stat pana la sfarsit. Sper sa am ocazia sa-i revad curand.
Inchei acest text cu o chestiune non-muzicala si cam neplacuta. As vrea ca acest festival sa creasca, sa vina din ce in ce mai multa lume si implicit nume mari. Oamenii cand se vor duce acasa si vor povesti cum o fo’ nu vor insista prea mult pe cat de frumos a fost concertul X sau Y ci pe experientele mai putin placute. Ca asa-i in tenis, nu-ti strigi fericirea ci nemultumirile.
Un lucru neplacut pe care l-am observat a fost confiscarea de catre muncitorii punctului de acces principal a unei…paini! Conform regulamentului este interzisa introducerea oricarui fel de aliment cu exceptia conservelor. E drept ca am vazut si paine cu care puteai rani un om dar de data asta nu era cazul iar cu o conserva poti face cuiva niste buzunare de toata frumusetea.
Mancarea este absolut ingrozitoare si destul de scumpa iar daca nu-ti permiti sa mananci la un restaurant din zona strandului, piata e aproape si o rosie cu paine e o alternativa buna pentru frigaruile crude la aproximativ 15 lei bucata sau mici ori ceafa la gratar facuta ieri si doar incalzita azi.
Si poate n-ar fi rau ca baile de multime facute anul acesta de politicieni sa fie un accident. Evident ca nu-i poti interzice unui om, indiferent de pozitia lui, sa vina aici insa vizitele de lucru sunt penibile si ar putea tensiona spiritele in aceste vremuri destul de tulburi.
Muzica inteleg ca e cum e da’ bauturi alcoolice nu se vand acolo? Pana la urma daca esti bine ‘sedat’ orice festival ii fain.
Se vand si alcoale dar nu-s consumator de Ciuc sau alte prostii pe care le gasesti aici
La The Rasmus am mai fost acum 2 ani ca imi placea si mie piesa aia cu “Ooo ooo I’ve been watching, I’ve been waiting…” dar anul asta am fost neplacut surprinsa. Solistul era atat de obosit. Daca o mai tine tot asa , in 2 ani intra la pensie.
Vama, daca punem si perioada cand a fost Vama Veche, a fost aproape in fiecare an.
Se pare ca eu am avut noroc ca am reusit sa trec de poarta cu sendich-urile facute de acasa 🙂