Negativ si “de nimic”…SI INSULA O STAPINEAU!
Ca sa-i parafrazez pe cei de la PHOENIX…a fost incalzirea si “ocuparea”. Multi budapestani au venit doar pentru aceste zile, poate si pentru ca erau la jumatate de pret…concertele insa nu au fost cu jumatate de masura.
In prima seara chiar imi puneam cortul cind era trupa de deschidere pt concertul de adio KISPAL ES A BORZ. 23 de ani si despartire fara pic de scandal. Nu e prima trupa pe care o vad de 2 ori: prima si ultima data. Simultan. Ma bucur ca am facut-o. Alaturi de alti peste 40.000 de fani. Chiar daca nu am avut trupa asta la suflet, trebuie sa recunosc ca au o vraja aparte.
Un alternativ cu accente abstracte, dar foarte concret preluate si cintate de public. Doua ore si trei sferturi de adio de la cintece si auditoriul care i-a insotit inca de la inceput. Au fost si piese din vremuri imemoriale, si invitati si povestioare… Fiecare cintec cu o alta culoare. Lipsa totala de plictis. Singurul lucru negativ in scaldarea in lumina si in iubirea celor sositi in fata scenei a fost faptul ca ziua era -1! Ei au fost insa frumosi si sinceri. Si-au promis inca demult, cind au pornit din Pecs ca vor ramine impreuna pina cind vor scrie piese mai bune cu grupul,decit cind o vor face individual. Se va face loc astfel planurilor care au fost un pic umbrite si ocupate de K es a B. O trupa care se afla si printre preferatii unuia din cei ce au inventat INSULA acum 18 ani…
Adrenalina lui Lovasi Andras s-a mentinut pina in ziua urmatoare cind a urcat pe scena de WORLD MUSIC pentru plecaciune. Alaturi de cei de la CSIK Zenekar pe care ii invitase el cu o zi inainte…Insa pina sa ajung acolo am trecut putin pe la scena de jazz unde am prins ceva deja din cort cu Pastorius Memorial Band. Mai mult m-au lovit insa duelurile de tobe-vibrafon dintre Borlay Gergo si Zsoldos Bela ele servind ca trecere spre LOOP DOCTORS cu V-TECH-nicistul GARY WILLIS, care m-a vrajit din nou un pic cu teme de funk abstract. Muzica experimentala si cu multe teme de drum n bass colorate de saxofonul lui Lakatos Tony.
In drum spre intilnirea cu spiritul lui Cseh Tamas am oprit scurt la Scena Mare pentru sarbatoarea reggaelui. Sa fi fost chiar TOOTS & THE MAYTALS? Muzica Soarelui pe o caldura suportabila. De protest mai spune cineva ceva? Pentru mine prototipul regal de rasta ramine MARLEY, incoronat sau fara sceptru…insa cu credibilitate! Ar fi implinit 65 de ani. Cei ce-l urmeaza mi se par cam palizi, oricit de bronzati ar fi…
Hai sa fie “personalitatea” liantul cu elementul care mi-a marcat finalul zilei. Pentru ca nu m-am dezlipit de scena de WM pina la final.
Despre CSEH TAMAS se pot scrie carti, poate s-au si scris si nu stiu eu… S-a scos un disc tribut cu 17 invitati care au fost prezenti toti de la ora 18 pina la 23. Cu piese proprii dar si cu cea de pe albumul in cauza,care cind a pornit ideea Tamas inca traia! Marton Laszlo Tavolodo i-a adunat pe toti acesti muzicieni pt a face plecaciunea in fata durabilului lasat de Artist. Intre prestatii erau discutii cu cei ce tocmai incheiasera cele 2-3 cintece, impartasiri de amintiri comune sau povestioare legate de parintii celor de pe scena si de modul cultic cum acestia ii ascultau compozitiile. “Am lasat-o pe mama cu TAMAS in camera, sa-l asculte si sa-l iubeasca” – a spus o invitata.
Chiar nu as dori sa evidentiez pe nimeni pentru ca mi-au placut toti. S -a demonstrat stralucit ca piesele pot fi transpuse nebanuit si imbracate in haina unei trupe, incit sa crezi ca aceasta ii apartine. Au fost de toate pt toti: de la ska la pop, de la reggae la folk, de la viori sfisietoare la etno si alternativ.
Si acum as reveni la PERSONALITATE. Domnul acesta avea asa ceva in excedent. Umplea scena cu chitara lui rece. Forta textelor lui Beremenyi Geza e incontestabila. Unora, maghiari fiind, li se pare ca e o alta limba. Puterea care transcede modul de interpretare e ravasitor. Era suficient sa intre pe o scena goala…si se simtea ca acolo era PREZENTA! Unii ziceau ca e folkist. O chestiune cam la fel de “inspirata” ca si cum l-ai baga si pe MIRCEA FLORIAN in aceeasi oala. Arta acestui gen de muzicieni trece cu mult de timpul lor si de modele efemere. O duzina de albume(deloc de duzina!), spectacole de teatru, filme. PREZENTA constanta in ultimii 35 de ani. Cred ca ma voi uita cu emotie daca va aparea DVD-ul cu acest omagiu. Tamas cred ca a zimbit, a fost multumit ca cu acele putine acorduri, cu acea voce putin ragusita si fada a unui chitarist de foc de tabara a reusit sa dea nastere la un eveniment atit de viu si deloc plingaret.
Am plecat curatit sufleteste de acolo. Pe urma am facut-o si fizic. O baie in miez de noapte, fara coada la dusuri, mi s-a parut fireasca. Iar in aceasta dimineata, dupa 2 ore de plaja relaxanta ma pregatesc sa-mi servesc masa zilei. Intram in piine. Azi e ziua 1. Inca nu mi-am facut slalomul printre evenimente, dar cred ca vor avea de lucru, cel putin cu mine, pentru a depasi aceste zile care numai nule si negative nu au fost din punctul meu de vedere.
Până la următoarele relatări de la Sziget 2010, vă propun un remember Sziget 2009: Ziua 1, Ziua 2, Ziua 3
Unul din cei sapte!:)
Multumim, Attila!