Muzica românească şi Serbările Timişoreana

În week-end-ul trecut, la Oradea, s-a întâmplat Serbările Timişoreana. Nu obişnuim să scriem despre astfel de evenimente însă de data asta vom face o excepţie. Evenimentul a fost unul OK pentru nişa din care face parte, totul s-a desfăşurat civilizat.

În toate cele 3 zile au evoluat trupe din zona rock-ului. Am fost plăcut surprins să constat că line-up-ul nu a conţinut tot felul de paraşute, de DJ şi haichiuisme ordinare aflate în heavy rotation la posturile de radio şi de muzică autohtone. Când municipalitatea organizează diverse chermeze populiste de toamnă, iarnă, primăvară şi vară, trebuie să pleci din oraş. Chiar dacă se adresează aceloraşi oameni, evenimentele organizate de municipalitate sunt de o calitate îndoielnică. Şi nu e vorba doar de Oradea, peste tot e la fel.

Şi acum despre muzică, fără nici o legătura cu acest eveniment. Chiar dacă în mare parte am fost dezamăgit de prestaţiile trupelor, a fost mult mai bine decât ce se organizează în mod constant! Prefer oricând un Holograf (oricât de siropos şi ieftin ar cânta) în loc de Puya, Inna etc

În prima zi au cântat Zero şi Cargo, în a doua zi Zob şi Holograf iar în ultima zi a evenimentului i-am ascultat şi văzut pe cei de la Pasărea Colibri.

Din păcate, până Vineri, nu auzisem de trupa Zero. Spun din păcate deoarece aş fi preferat să nu aflu niciodată despre ei. Şi-au ales un nume foarte bun, reflectă foarte bine ceea ce cântă.

Zero, ca şi Cargo şi Holograf, au venit la job. Au venit să-şi facă treaba, să-şi ia banu’ şi să plece acasă. OK, asta e modul în care ei îşi pun pita pe masă dar nu trebuie să o faci plictisit, să o faci pentru că trebuie, să o faci într-un mod anume pentru că asta e reţeta. Cânţi ceea ce vrei şi nu ceea ce trebuie. Dacă nu mai poţi, nu-i bai. E mai bine să rămâi în memoria oamenilor cu chestiile frumoase pe care le-ai făcut decât să te compromiţi pentru un pumn de bani.

Publicul te simte atunci când eşti ros de rutină şi ai venit doar ca să onorezi un contract, să mai faci un ban. Vreau să văd că o faci din plăcere şi nu urmezi un script.

Cargo – era printre primele trupe pe care le enumeram la întrebarea “Ce trupe româneşti îţi plac?” din oracolele colegelor din şcoala generală. Ei acum trăiesc din era Kempes. Modul în care interpretează acele piese este jalnic. Nu spun că trebuie să fie la fel, nici nu au cum. Nu sunt autentici atunci când le cântă, nu-l simt pe Igrişan că o face cu plăcere, nu-mi ridică părul în cap precum o făcea Kempes. Dacă nu poţi pune nimic în locul lui Kempes, stai acasă!

Holograf – un teatru mai ieftin decât Cargo. TOATE melodiile sunt la fel, Dănuţ SRL este de un ridicol fără margini. Aplică aceeaşi reţetă ca şi Proconsul. Un chitarist mai plictisit decât Romeo Dediu, nu am prea văzut. Melodiile lor au ajuns să fie pe repeat la toate nunţile de la oraşe şi sate. Refuz să cred, ca şi la Proconsul, că ei cântă ceea ce vor şi nu ceea ce vinde.

Zob – au fost OK. Nu i-am mai ascultat de mult timp, nici nu am mai auzit de ei în ultimii ani. De la albumul “Printre nori” din 2004 au făcut o pauză de 5 ani şi anul trecut au scos “Zulu Oscar Bravo” dar eu abia acum am aflat. În avalanşa de mizerii cu care suntem bombardaţi zilnic, e din ce în ce mai greu să filtrezi ceea ce contează. Poate o să-mi fac timp zilele astea să-l ascult. Chiar dacă nu-s în playlist-urile mele, faţă de marea parte a muzicii româneşti din ultimii 15 ani sunt mult mai uşor de digerat. Oamenii cântă de plăcere.

Pasărea Colibri – poţi să zici ceva de rău de ei? 🙂 Nici pe ei nu-i mai am în playlist de prin liceu dar îi ascult cu plăcere pentru că şi ei, spre deosebire de alţii, cântă cu plăcere. Din păcate sunt mulţi ani de când n-au scos ceva nou.

N-am să înţeleg niciodată de ce unele trupe, unii solişti insistă să cânte cu spectatorii, se roagă de ei pentru un “eeeoooo” anemic şi forţat. Dacă spectatorii vor să cânte cu tine, o fac şi fără să te rogi de ei şi de multe ori te obligă să te opreşti deoarece glasurile lor de acoperă. Ai îmbătrănit şi ai nevoie de o pauză? OK, mergi în culise 5 minute că noi rămânem aici. Eşti penibil atunci când te rogi de noi să-ţi cântăm melodia. Te-ai gândit că nu ştim versurile deoarece melodia e proastă şi abia aşteptăm să se termine?

Foto by Laurenţiu