Ieri a fost prima zi a Jazzfestival Oradea. Şi a fost bine. Zic bine deoarece un astfel de eveniment este o premieră în Oradea şi sper să fie primul dintr-un lung şir. Pe toţi cei care au evoluat în prima zi dar şi pe cei de azi şi de mâine am avut ocazia să-i ascult şi să-i văd cel puţin o dată în serile de jazz de la Posticum.
Am ajuns târziu şi n-am reuşit să prind concertul de muzică clasică suţinut de Oláh Kálmán (pian) şi Klenyán Csaba (clarinet) şi se pare că am avut ce pierde. Egri János Quartet nu mi-a spus nimic iar pruncul ala nu avea ce căuta pe scena. La o nuntă poate ar fi interesant şi cu siguranţă ar câştiga un concurs gen Tip Top Mini Top dar pentru un festival de jazz mai are multă mămăligă de mâncat.
Lucrurile interesante au început să se audă o dată cu recitalul Szakcsi Jr. Trio iar cel mai frumos moment al serii a fost semnat de Oláh Kálmán Sextet. Mai jos aveţi un montaj cu momentele de ieri. Din păcate nu cred că vom reuşi să ajungem azi la festival deşi mi-ar plăcea să-l revăd pe Babos Gyula şi pe Szőke Nikoletta. Poate mâine vom fi odihniţi (ne aşteaptă o noapte grea 🙂 ) şi vom ajunge în Parcul 22 Decembrie pentru ultima zi a festivalului. Sunt curios să văd ce mai face tânărul de 34 de ani, modest şi cu o apariţie anodină, Báder Olivér 🙂
P.S. Nu am înţeles exact care a fost combinaţia cu StudFest dar când mă duc la un concert nu vreau să-mi dau datele personale (nume, prenume, vârstă, ocupaţie, nr. la pantofi etc) pentru nu-ştiu-ce recensământ sau ce naiba făceau. Din punct de vedere al organizării nu am prea multe de reproşat dar nici nu vreau să mă mulţumesc cu ce s-a reuşit. Cârnăciorii au fost foarte buni însă rar am avut ocazia să beau o bere la draft atât de proastă.
Explicaţia titlului: S-a vorbit şi în limba maghiară iar persoana care traducea a vrut să zică “nume sonore” atunci când a vorbit despre colaborările lui Egri János: “… Frank Zappa şi alte nume sumbre!”
Cam campenesc, ca sa zic asa… Pustiul ala o fost absolut infiorator!
N-au fost mici 🙂