Si a fost Balázs Elemér Group!

Frumos, ca o dimineata insorita de iarna. Fulgii cadeau lin, rar, batuti de linistea dintre improvizatiile bateriei acompaniate de bass-ul clasic al unui copil de 28 de ani, struniti de clapele de 200 kilograme si solo-urilor de “Heritage”. Iarna frumoasa.

Take Five cu un ritm superb, My Heart Belongs to Daddy plina de emotie, folclor bulgaresc asezonat cu improvizatie jazz-istica de mare rafinament, si mai ales un grup bine inchegat si care se(ne) bucura de actul artistic, asta am vazut aseara.

Domnelor si domnilor, va prezentam reprezentatia Balázs Elemér Group de aseara, din Posticum. Nu altceva.

Cine e Balázs Elemér? Un tobar, doar. A cantat si a participat la proiecte cu nume mari ale jazzului:  Zbigniew Namyslowsky, Paolo Fresu, Stephane Belmondo, Steve Houben, Lee Konitz, Art Farmer, Pat Metheny, Rick Maritsa, Charlie Mariano, Randy Brecker si Al Jarreau. 

Claparu, József Balázs, ia sa vedem colaborarile: Erik Truffaz, Stephane Belmondo, Bobby Watson, Robin Eubanks, Charlie Mariano si Steve Houben. Plus niscaiva premii. 

Imi Baci, organizatorul, iti multumim pentru seara de ieri.

Ii multumesc si lui Stefan Gaie pentru cuvintele lui, de mai jos:

Anul se anunţă într-adevăr cu semne bune, mai exact cu sunete bune, iar cei care au fost prezenţi la Posticum în seara de 10 ianuarie nu pot decât să confirme acest lucru. Un spectacol de zile mari care a ţinut mai bine de 2 ore a reuşit să pună în mişcare sângele îngroşat şi neuronii încetiniţi de cartaboşii, palinca şi periniţele îngurgitate de-a valma la trecerea dintre ani.

În formă de zile mari, Balázs Elemér, bateristul si liederul trupei Balázs Elemér Group, ne-a demonstrat pe viu ce pot face nişte beţe dacă se află în mâinile care trebuie, adică în mâinile unuia dintre cei mai buni. Într-o formulă restrânsă (dar cu promisiunea de a reveni în formula completă), band-ul a interpretat, cu două excepţii, compoziţii proprii, undeva la graniţa dintre free-style jazz şi ethno-world, reuşind să creioneze o lume sonoră extrem de personală înzestrată cu o remarcabilă forţă de atracţie.

Extraordinara bucurie de a cânta, vizibilă la toţi membrii band-ului, dar în mod deosebit la Balázs Elemér, a transformat cântarea de aseara într-o adevărată încântare. Nu de alta dar jazzul înseamnă mai mult decât melodie, mai mult decât măiestrie sau decât orice altceva, înseamnă în primul rând atmosferă.
Ce-am mai putea spune? Ce altceva decât că le mulţumim şi că-i mai aşteptăm …
Stefan Gaie