The Flaming Lips – Embryonic 2009

Cred că nu greşesc dacă spun că grupul american The Flaming Lips a fost, pînă nu demult, o necunoscută pentru cei mai mulţi dintre noi. În 1983 se formează grupul în Oklahoma City, prin iniţiativa ghitaristului şi compozitorului Wayne Coyne, iar dacă debutul şi l-au făcut într-un club de travestiţi, acum, după 25 de ani, se poate spune că The Flaming Lips este una dintre cele mai respectate grupări americane şi fără îndoială, una dintre cele mai imprevizibile din punct de vedere artistic.

Cînd îi asculţi nu ştii exact unde te afli şi în ce perioadă. Muzical, the Flaming Lips au fost acuzaţi de felurite perversiuni stilistice. Cele 14 albume oficiale, realizate pînă acum, sînt de o varietate puţin întîlnită în contextul muzicii alternative. Ei se revendică de la marile nume care au creat cultura pop şi nu numai, The Beatles, Jimi Hendrix, Neil Young,  Pink Floyd, Velvet Underground, însă în ultima vreme se fac simţite şi elemente ale muzicii concrete europene şi abordări din zona jazzului contemporan.

“Embryonic” este genul de album care, chiar dacă nu-ţi place, te face cu siguranţă mai deştept. De altfel, eu n-am ascultat în acest an un album de aşa zis rock mai interesant decît acest “Embryonic”. Avem de toate, cum s-ar spune, american indie cuplat cu krautrock şi jazz, ambianţă astrală prelungită a la Floyd, noise cît încape, totul evidenţiat printr-o voce spirituală ce vine din însăşi istoria rockului din toate timpurile. Sînt 18 piese ce te trec prin toate stările, eşti departe de contextul muzical mediatizat frecvent, participi la actul creaţiei cu toată fiinţa, e genul de muzică pe care o asculţi solitar şi care te eliberează.

The Flaming Lips la această oră înseamnă Wayne Coyne, Steven Drozd, Michael Ivins, Karen O şi Kliph Scurlock.