ISLAND FEELIN’ -partea a 3-a

Exista public pentru orice. Nu te feri prea mult, puhoiul oricum te va ocoli.

Incep cu faptul ca se implinesc 40 de ani de cind se adunau copiii florilor la ferma lui Max Yasgur. Iar acum 15 ani intram la EURO-WOODSTOCK, prima mea INSULA. Am simtit ca locul a fost creat (si) pentru mine. De aceea il tot bintui. Ca o stafie. Mai corpolenta si mai carunta. Parca dornic sa se mai convinga inca o data de existenta sindromului Stendhal: vrei sa asimilezi dar nu mai poti!

Si ca sa vedeti cit de bine voi putea lega cele din momentul al doilea: chiar in timp ce imi terminam defularile impresiilor, deja auzeam ce se producea cu vina si buna-dispozitie la citiva metrii de mine, pe Main Stage. Haydamaky. Etno-ska ucrainian, sau cum zic  ei: rock-cazac. E ceva in aceasta parte a lumii care lasa Occidentul cu gura cascata. Trupe precum ZDOB SI ZDUB si GOGOL BORDELLO fac furori cu gipsy-punk-ul lor avind la baza nebunia nealterata. Deloc surprinzator succesul avut pe canicula, la bustul gol, fireste. In anii trecuti au fost editii cind italienii au reprezentat surpriza: Enzo Avitabile cu BOTTARI, SLIVOWITZ si poate mai ales SPACCANAPOLI. Cei de la FIGLI DI MADRE IGNOTA nu vor intra, pentru mine, in aceasta lista a macaronarilor uimitori. In cele ce urmeaza astept senin bobirnacele pentru absenta de la AB4 si PRIMAL SCREAM. Am vrut sa vad cum e acel KONTAKT JAM pe muzica culta. Chiar mi-am adus aminte de anii trecuti cind pe  sunetele medievale ale unor cvartete deschideam geana pe la 11 a.m., in zori…

Inainte de a intra spre locul de PENDULUM-are, am schitat un zimbet ascultind citeva poante pe scena cu cabaret. Mai e totusi pina sa devin un impatimit al dark drum’n’bass-ului australian, insa ora lor si jumatate a fost mai mult decit suportabila. Animale gonflabile in public. Un rechin si o girafa. Si body-surf cit incape. Gereth McGrillen si Rob Swire de aproape 10 ani oscileaza pentru a prezenta sunetele nascute din iubirea sintetica intre diverse puncte ale lumii. Anul trecut nu au putut fi prezenti la Budapesta din cauza unui accident. Au dedicat o piesa victimei si si-au cerut scuze pentru absenta. Iar eu regret putin absenta de la scena de world-music pentru ca ZAMBALLARANA poate mi-ar fi oferit o combinatie demonic-mediteraneeana pe care imi ramine sa o caut pe plasa mondiala. Fara Prodigy, din nou. Dar si fara regrete. Deh, nu sint chiar un copil de main-stream.

Pe “inexistenta” scena de metal: Espagna, por favor! Brujeria. Public foarte restrins pentru prima vizita (cred) in Ungaria a lui Dino Cazares si Raymond Herrera. Comentarii si texte exclusiv in spaniola. “Marijuana: si! Tabacco: no!” No, am zis ca e bine sa-i las si eu cu grind-death-ul lor care a suscitat si interesul FBI-ului… Poka Egon facea o mica plecaciune la circiuma de blues in amintirea lui JIMI. Asta, dupa ce cu o zi inainte fusese dementa totala cu un HENDRIX MEMORIAL.

Insa spaniolii mai aveau ceva in mineca, dupa semi-deceptia metalifera: MUCHACHITO BOMBO INFIERNO! De pe strazile din cartierul EL CARMELO al Barcelonei direct pe scenele mari ale festivalurilor. Am mai mult decit impresia ca leaderul, Muchachito, e minimum hiper-activ. Nu-l poti scoate nici din priza. Cu cit cinta mai mult, parca avea tot mai multa energie. Din rumbox. Pachet de suflatori si piese compuse in timp ce matura strada. Optimism condimentat cu rumba si swing. Iar pe scena se producea si  pictorul Santos de Veracruz. Sub impulsul credibilitatii si al culorilor vii. I-a reusit o lucrare foarte dansanta, zvicnind de spiritul latino.

Un scurt intermezzo cu DEATHSTARS care au deschis acum 3 ani si pentru KORN si CRADLE. Heavy suedez deloc pretentios pina la intoarcerea pe scena A38-WAN2 pentru ERIK SUMO BAND. Ca sa-i pot povesti putin si lui George, care tare ar vrea sa-i aduca pe la noi…Cu 2 dame ca vocaliste (Kiss Erzsi si Harcsa Veronika) si cu un stil greu de pus in sertar, au servit momentul de lejeritate pre-onirica. Ia luati de aici, daca va interseaza, ceva categorisiri ale celor care au scos primul disc la casa PULVER din Stuttgart: tempo-dunarean, suprarealism si dark-pop, nu-jazz si sinti-country, intre sansoneta si bar-jazz cu aroma de western pe alocuri…Ajunge? Oricum e greu incadrabil…ideea e ca ar cam trebui sa-i ascultati pentru ca Kiss Erzsi stie sa cinte si foarte inteligibil! In maghiara dar mai ales in engleza.

Si veni si ziua a 6-a. Cu MANIC STREET PREACHERS si PLACEBO. Dar nu pentru mine. Putin umor cu Partidul Ideilor Fixe, pe scena de Teatru, dupa care boemia ragtime m-a dus la OPEN-CIVIL STAGE. Erau prin zona “Redactorii” asa ca i-am lasat sa-si formuleze punctele de vedere. Chiar daca au ceva luat si de la printii intunericului – JOY DIVISION – cei de la EDITORS totusi nu cinta despre tristete si izolare. Mai degraba incearca sa ne reaminteasca faptul ca exista momente cind fortele pozitive ale intunericului se pot ridica deasupra luminii. Un preambul pentru concertul pe care il asteptam, poate, cel mai mult.

Intilnirea lumilor. Exclusivitate INSULARA. Circumstante de catharsis. Pentru ca durere exista atit in folclorul american cit si in cel maghiar. Chitara de pierzanie si vioara dureros de jucausa. Fara bandoneon si fara dansul lui Batyu”. Dar cu atractie si interes pentru cultura celuilalt. Despre respect nu se vorbeste. El se transmite, se simte instantaneu. Comunicare intunecata. Vaaaai, cum trag cei 16 cai! Nu poti uita de unde vii, DAVID -EUGENE! Vocea de “dincolo” care impleteste mainile iubitilor ce se plimba sau pe ale celor ce se roaga la capatul zilei. Psychedelie populara. Neliniste traditionala. Cum? A zburat o ora si jumatate? Oare va aparea si album? Country cu firimituri de csardas. WOVEN HAND si MUZSIKAS. Concertul  festivalului.

Am ales ceva “dark” pentru continuare. Zambetele au fost puse la congelator. Fado-ul vine ca o manusa dupa o astfel de calatorie. Iar Ana Moura imbracata sclipitor cu vocea ei alto a transmis esenta portugheza a cintului: durere, amaraciune, pasiune. Pina la Mr Passion, Grace & Fire mai aveam timp pentru un dute-vino cu finalul N&SK. Daca tot nu i-am prins anul trecut…francezi cu tonele, parca s-au mutat la Budapesta…intre ska si punk cu multe vertebre de pasiune chanson-ala. Succes garantat.

Nu a fost mai prejos nici cel al  lui AL. In loc de Notwist si TURISAS, prima data, sa fie AL pt a 8-a!  Scena cu un mic deal in fata imbia la fuziune. Faze de WORLD SIMFONIA si jazz virtuoz. Nu ma plictiseste dansul razelor de soare in seara de vara. Midsummernight quartet: GUMBI ORTIZ-conga, Peo Alfonsi-chitara, Fausto Beccalossi-acordeon.Tehnica ireprosabila, emotie latina. Iar dl di Meola, ca un rock-star, isi arunca tricoul in public, spunind ca nu a mai facut-o si promitind ca nu o va mai face.

Data viitoare va fi o 9 senzatie. Una placuta dar foarte scurta a fost si cea de pe finalul concertului DJABE. Un schimb de priviri si bucuria revederii. Asa cum a fost si pentru cei din hexagon care, evident, au umplut cortul A38-WAN2 pentru cabaretul lui David Baruchel. BABYLON CIRCUS. Tumult azvirlit de pe cele 3 albume aparute pina acum in capul celor prezenti. O dovada ca reggae-ul se poate combina cu punk-ul britanic, intr-o coregrafie de world-music. Poate voi afla si eu secretul cum fac frantujii de sint tot mai multi si mai zglobii odata cu apropierea de final…

In drumul spre cortul meu sleampat de simpatic, ma impiedic pe scena de rock…de un concert rock. Oricind i-as difuza piesele la radio. E foarte friendly. Asa cum banuiesc ca e si el ca om: JAMIE WINCHESTER. Fara franjuri, cu texte in engleza si comentarii in maghiara. Chel, simpatic, zimbitor si melodios. Parca dorea si el sa-mi ureze vise placute…

Iar in a saptea zi: m-am odihnit. I-am asteptat pe Horia si pe FAITH NO MORE.

Am degustat un ceai fierbinte si unul rece. Am lasat la o parte goana intre scene. M-am bucurat de muzica celor de la JOY DIVISION in varianta “ISOLATED” cu SZIAMI. M-au pregatit pentru MIKE PATTON & Co. Singura trupa headliner de pe scena mare pe care doream sa o vad. Dupa ’92 si ’97. “The real thing” e ca minunile se pot intimpla.

Daca vrea, va va scrie Horia.

Eu voi incerca doar sa trag linia de “dupa”. Fara pretentii de concluzii. Deoarece INSULA 2010 a inceput deja pentru organizatori. 9-16 aug. Cam stiu ce voi face si vara urmatoare…