In anii trecuti mi se reprosa adesea ca nu vad “trupe mari” de pe Scena Mare…imi vine sa zimbesc…”mari ” pentru cine?
E vorba de trupe populare si care rar reusesc sa ma surprinda. In prima zi completa am trecut senin pe linga SKA-P, SNOW PATROL si LILY ALLEN. Iar in a doua pe linga THE TING TINGS si FATBOY SLIM.
Ziua am inceput-o la culticul MAGIC MIRROR pentru a viziona un scurt film israelian legat de problemele celor ce sint gay sau lesbiene. Nu-mi place cuvintul “toleranta”, agreez “acceptare” pentru ca nu ofera din start o superioritate…Le-am acordat sub 10 minute celor de la PROSECTURA, i-am promis unui bun amic, el nereusind sa ajunga. O poanta tot ii voi povesti iar concertul cred ca nu a suscitat foarte multa fantezie. Doar atitudine. Punky.
Un pic de vraja a fost la NOUVELLE VAGUE. Electro-lounge atmosferic, cu doua vocaliste apetisante, capabile sa aduca ceva si din spiritul cafenelelor pariziene. Ciudata incercare de intimitate pe o scena atit de mare. Ca o casatorie intre Paris si Hollywood. Cam obligatorie pentru iubitorii de Buzzcocks si JOY DIVISION. Daca aceste nume sint notorii, nu stiu citi au auzit de MILOOPA. Nu credeam in urma cu 10 ani sa scriu ca pot asculta cu placere drum’n’bass. De vina sint “viu coloratii” Doug Wimbish si Will Calhoun, care m-au atras pe acest tarim. Natalia Lubrano, vocalista trupei poloneze si numele producerului Roli Mosimann (FNM, SMASHING PUMPKINS, BJORK) sint o garantie pentru faptul ca numele care e al unui aliment pentru copii poate oferi si in viitor plutiri silentioase tineretului dornic sa creasca in pace-swing si imbratisari-electro. (Mi-au dat si un CD proaspat cu ei. Chiar nu i-ar deranja sa vina la TM BASE).
Pasii mi s-au dus instinctiv spre minunatii OI VA VOI. Aniverseaza si ei, ca si scena de WORLD-MUSIC, 10 ani. Inca nu aveau album si erau deja invitati la marile festivaluri (MELTDOWN – de ex). Pe “DIGITAL FOLKLORE” apare si acea superba balada din zona secuimii: A CSITARI HEGYEK ALATT…De data aceasta nu a fost, insa tot au avut o invitata in persoana lui Szaloki Agi.
Iar daca tot sintem la femei captivante: au cei de la “VAI, DUMNEZEUL MEU” (in iddis) o vocalista finuta si selecta, mama-mama… Ciocolata zvelta. Nici violonista, capabila de a face podul in timpul unui solo, nu e de lepadat. Mult tact in imbinarea muzicii diverselor populatii cu sunetele modernitatii. Frenezie pre-CALEXICO, carora le-am prins doar finalul de fuziune intre rockul alternativ si latino. Explicatia e ca i-am dat o sansa doamnei OANA CATALINA CHITU. Bucharest tango. Cu dans in fata scenei din partea celor ce intelegeau si textele romanesti. Referiri la Maria Tanase, romante, frinturi de etno-jazz si credibilitate interbelica salvata pentru zilele noastre.
Seara s-a incheiat scurt cu 2 finaluri prinse cu WHITE LIES si BACKYARD BABIES. Ultimii cu rutina celor 20 de ani in spate, pe cind primii au explodat chiar in acest an. O noua cucerire a lumii (BB), respectiv imaginea idilica a imbatrinirii comune (WL).
Nu am mai intins coarda ci m-am bucurat ca vecinii mei irlandezi, francezi si putinii maghiari, sint relativ civilizati si nu ma vor trezi pe la 4-5 cind ajung si ei, probabil…
Ma astepta ziua a 2-a, practic a 4-a…
Un dejun/prinz la “MAHARADJA” pica(n)t bine de tot. Si un TZUMO ACOUSTIC TRIO care ajuta digestiei, daca tot i-am ratat cu varianta electrica cu o zi inainte pe cei condusi de un tinar talentat care a absolvit Berklee-ul si a cintat cu Herbie si Wayne… Doar firimituri cu 08001 pe W-M si CARBONFOOLS pe MR2.
Ceva mai mult pentru haiosii punk-rockeri de la DIE TOTEN HOSEN. Campino, in forma, ca de obicei. Trilingv. Un budapestan in delir, din primul rind direct pe scena cu ei. Nu toti pantalonii ascund placerile visate si dorite de domnite dupa chefuri. Insa, germanii nu dezamagesc din ’82 incoace. Asa se explica aparitiile cu RAMONES si IGGY.
Inspiratia m-a dus la scena WAN2-A38 pt a vedea prima surpriza a festivalului: BLASTED MECHANISM! Ati auzit de portughezii astia care incearca cuceriri intergalactice in costume futuriste deja din ’95? Pe mine m-au rupt. Parca vedeam o combinatie spatiala dintre OZRIC si LAIBACH. Fantezie dincolo de cerul instelat. Intre ASIAN DUB FOUNDATION si GOGOL BORDELLO, da’ nici MANO NEGRA sau RHCP nu le sint straini…Techno-tribal. Misiune electro-atropologica intreprinsa de Krakov si Valdjiu si ceilalti 4 tovarasi intr-ale calatoriilor in alte spatii sonore.
Aveam nevoie de liniste pentru decantare. Am gasit-o pe d-na Liane Caroll. La pian. Mark Fletcher-tobe si Roger Carey-bass. Cockteil-uri comandate la scena. Plata din public. In schimb? “Summertime”, “Eleanor Rigby” dar si “Lady Day”-Billie Holliday si mai ales “Uncle Tom” Waits. Pretty nice this half-irish lady.
Termina chiar la timp sa o pot prinde pe “Alice in Tara Minunilor”: Emily Loizeau. Voce eterica, poezie in franceza si engleza. Intrepatrunderi din lumile lui Rimbaud, Jack London si Kerouac. Finuta si lejera. Cu muzicieni buni in jurul ei. Si am mai “suportat” inca un cover Waits. Parca s-ar fi vorbit intre ele doamnele…
Gata cu tandreturile: am ales SATYRICON! Pe, pentru multi, inexistenta scena de metal. Nu spun ca nu m-ar fi interesat TRICKY dar ce am primit de la norvegienii condusi de Satyr si Frost a fost o lectie de metal. Pentru cei ce se intreaba: cine mai asculta asa ceva in zilele noastre? Raspunsul a fost in gitlejurile si atitudinea celor din sala. Undeva pe la 1-2000. A fost genul de concert pe care-l pun senin linga CARCASS si SENTENCED care desi nu sint trupele mele de suflet, mi-au oferit o energie neagra, apasatoare dar si purificata de citiva ani buni. Gotic diabolic cu incursiuni extravagant de divine. Huuuuh, ce bine mi-a facut infuzia asta intunecat-testiculoasa. Prin prisma unor astfel de trupe, rockul extrem devine lejer doar dur, catre suportabil. De fapt e vorba de limite de perceptie si acceptare…mai tineti minte filmul izraelian: City of borders? Limitele ni le cream singuri, ca si prejudecatile.
A fost o zi cum doar pe INSULA mi se putea intimpla. Chiar nu mi-am mai dorit TOM WHITE de pe scena de blues…doar un dus, pe la 2 in zori (ca doar nu voi sta la coada 3-5 ore pe timp de zi?!) ca sa visez selectind trairile…
Partea 1 aici