Despre Sarmalele Reci am auzit prima oara de la profesoara de limba romana, o femeie remarcabila, care ne-a vorbit si recomandat, abia lansata la acea vreme, piesa “Tara te vrea prost”.
Anul acesta, Sarmalele Reci sarbatoresc primii 15 ani de existenta. Din componenta initiala, azi se mai gasesc doar Zoltán András si ghitaristul Emil Viciu. Nu avusesem ocazia pana acum sa-l vad evoluand pe cel mai nou membru, bassistul Dan Georgescu. Nu-l cunoasteam, nu stiam nimic despre el insa a fost o surpriza placuta.
Daca Artanu mai arunca din cand in cand cate o poanta care se pliaza foarte bine pe stilul si mesajul muzicii Timpuri Noi, Zoltán e un tip “serios intre piese” dar fara a da impresia “hai ca am venit si eu sa cant dar ma grabesc sa prind trenu’ de la si jumatate”. Reuseste foarte usor si simplu sa comunice perfect cu publicul.
Sarmalele Reci au facut ceea ce stiu ei cel mai bine sa faca: sa cante pur si simplu. Cu doar cateva ore inainte, a fost concertul trupei Vama care chiar daca are in componenta muzicieni buni, evolutia penibila a lui Tudor Chirila strica toata treaba. Concertul Sarmalele Reci a fost exact opusul concertului Vama.
Mesajul Sarmalelor Reci s-a facut auzit exclusiv prin muzica lor. Am fost surprins sa vad ca piesele noi se bucura de aceeasi trecere la public precum cele vechi care i-au consacrat. Si la Sarmalele Reci, la fel ca la Timpuri Noi, publicul a fost deosebit de misto si de tanar. Tineri care atunci cand mie-mi eplica profesoara de romana de ce tara ne vrea prosti, ei abia invatau sa mearga. Ma bucura enorm cand vad un astfel de public la trupele cu care eu am crescut si care m-au ajutat “sa ma fac mare”.
Din punct de vedere tehnic totul a fost OK. Emil rupe ghitara aia, corzile i se supun orbeste si nu indraznesc sa sune altfel decat doreste “stapanul”. O chestie foarte misto la Sarmalele Reci o reprezinta alternarea pieselor cu mesaj social precum “Tara te vrea prost” sau “Aurolac” si a celor romatice, de dragoste precum “Daca n-ai fi tu” sau “Telefonul nu mai suna”. Treaba asta ma face sa cred ca totusi mai e o sansa, ca nu e totul dus pe apa Sambetei.
Imi pare rau ca nu am apucat sa fiu prezent la nici un concert de pe vremea cand era si Iordache in trupa dar poate ca-n viitor se va putea face ceva in acest sens. Bine, eu de mult visez si la un mega turneu Sarmalele Reci – Timpuri Noi. Cred ca mi-as lua un concediu prelungit si chiar daca as manca numai paine cu pateu, i-as urma prin toata tara.
PS: Zoli, daca din intamplare vei citi acest text, afla ca el a fost scris de ala pe care acum cativa ani, intr-un concert de la Casa Studentilor din Iasi, l-ai luat pe scena sa cante cu tine, el fiind beat mort si afon. Da da, ala care-i tinea sticla de bere tobosarului ca sa poata bea in timp ce canta. Köszönöm Zoli