M-am dus la Targu Mures, la festivalul Peninsula – Felsziget, sa vad 3 trupe: Nine Inch Nails, Timpuri Noi si Sarmalele Reci. Pentru ca s-a nimerit sa fie si Kumm, cu atat mai bine. Imi place muzica lor dar mai mult imi place Iordache. Pe langa cele 4 trupe pe care le stiam cat de cat, am descoperit inca una: Parov Stelar & Band.
Dupa concertul Timpuri Noi am devenit foarte nerabdator sa ajung acasa si sa scriu acest text si sa aduc astfel un omagiu celei mai bune trupe de rock din Romania. Ultimul concert Timpuri Noi pe care l-am vazut, a fost in Oradea, in Septembrie 2008 si a fost un fiasco total. Nu din partea lor ci a organizatorilor si a publicului.
Concertul de Duminica ar fi fost peerfect 😉 daca nu era atat de scurt. Sincer sa fiu, nici daca ar fi cantat 24 de ore n-as fi fost multumit 🙂
Am inceput sa-i ascult pe la mijlocul anilor ’90 cand aveam 14-15 ani si incepusem sa-mi mai dau seama de ce se intampla in jurul meu. Tehnicisme legate de acest concert, nu am ce sa comentez. Dan ar putea sa cante si la cea mai dezacordata ghitara de pe lume iar microfonul lui Artanu sa fie cel mai prost din Univers, pentru mine tot un concert fabulos ar fi.
Lu’ Artanu si lu’ Dan Iliescu le datorez tot ceea ce sunt. Muzica in general si Timpuri Noi in particular, a avut o mare influenta in formarea mea ca om. De la ei am invatat ce e important, ce conteaza dar si ce e rau, ce e meschin.
Am fost placut impresionat sa vad ca-n publicul concertului de la Felsziget cei care cantau impreuna cu trupa, cei care dansau si tropaiau la bis-uri erau tot tineri de 17-20 de ani. Noi, astia mai batrani, ne inchinam smeriti la Dan si Artanu de pe margine si ne uitam nostalgici la copiii care dansau. As fi vrut sa dau timpul inapoi cu vreo 15 ani, sa am vreo 20 de kg mai putin si sa ma arunc in mijlocul pogo-ului.
Ceea ce ma frapeaza la mesajul Timpuri Noi este autenticitatea. Timpuri Noi e o trupa cu ce transmite un puternic mesaj social iar piesele compuse la inceputul anilor ’90 sunt ingrozitor de autentice chiar si dupa 20 de ani.
Cand am invatat in facultate despre interviu, ma tot gandeam cum ar fi sa le iau unul lui Dan si Artanu sau lui Zoltan Andras de la Sarmalele Reci. Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca motivul pentru care am urmat o facultate de jurnalism a fost posibilitatea de a ajunge in preajma lor mai usor. Dar ce intrebari le-as putea pune si care sa nu se incadreze in platitudinile la care au tot raspuns ani de zile? Despre planuri de viitor nu-i pot intreba deoarece ei nu au planuri 🙂 Asa a spus Artanu la concertul de Duminica: noi nu avem planuri.
Nu, nu mai vreau sa le iau interviu. As face pe mine de emotie sau mi-ar creste instant un nod in gat asemanator cu cel pe care l-am avut Duminica la piesa “Tata” interpretata de Dan. Vreau doar sa-i ascult.
2 Comments
Comments are closed.