Corul Filarmonicii din Oradea, pe cale de disparitie

Criza, criza, dar nu pentru toti? Traim vremuri tulburi, ca sa ma exprim academic…

Filarmonicii de Stat Oradea i s-a solicitiat din partea Consiliului Judetean reducerea cheltuielilor cu 8%. Prin urmare, avand ca motivatie criza, conducerea Filaromonicii a hotarat urmatoarele:
reduce activitatea corului la 1/4 norma, insa in acelasi timp face angajari de 12 persoane cu norma intreaga si dubleaza/tripleaza salariile altor angajati privilegiati.

Managerul Filarmonicii oradene, aflat la al doilea sau al treilea mandat, Sarkady Zsolt, nu a fost lipsit de atacuri si procese in toti acesti ani din partea propriilor angajati si nu numai. A rezistat, se pare ca “proptelele” il sustin, si transforma aceasta instituie publica intr-un acaret personal si o sugativa a banilor publici si distriburi discriminatorii ale acestora pe criterii mai mult sau mai putin profesionale in randul propriilor angajati.

Aveti atasat mai jos Protestul intemeiat al corului, in facsimil (click pe poza pentru marire)

Tot mai jos atasam si corpul scrisorii pe care Prof.univ.dr. Cornel Groza, decan al Facultăţii Teoretice al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, dirijor al Corului Filarmonicii Transilvania şi al Corului de cameră Cappella Transylvanica il trimite conducerii acestei institutii oradene:

Către

Filarmonica de Stat Oradea

Am aflat, cu surprindere şi  stupoare, despre tentativa de reducere a activităţii Corului Filarmonicii din Oradea, fapt care mă îndeamnă a vă adresa câteva gânduri.

N-aş vrea să apelez la memoria cifrelor sau numelor, nici a evenimentelor istorice pentru a sublinia prestigiul Filarmonicii orădene, de a cărei activitate mă simt apropiat nu numai prin  legăturile prieteneşti sau colegiale pe care le-am stabilit de-a lungul vremii cu membrii celor două compartimente instituţionale mari sau cu persoane din conducerea artistică, ci – nemijlocit interpretativ – prin nenumăratele colaborări derulate în timp, fie în calitate de dirijor al Corului Filarmonicii Transilvania, fie în calitate de corist. Filarmonica orădeană este o certitudine în peisajul interpretativ românesc, cele două componente fundamentale ale sale – orchestra şi corul – făcând dovada unui ansamblu valoros,  omogen, capabil de a atinge marea performanţă.

Tocmai de aceea, gândind la o posibilă trunchiere a activităţii corului, certitudinea mea este că, printr-o astfel de manevră, formaţia corală se va îndrepta rapid şi, poate, iremediabil către un amatorism de joasă speţă, cel puţin din două motive:

Corul se va destrăma, va pierde multe elemente de valoare care, în mod

evident, vor pune în cumpănă (perfect îndreptăţit!) aspectul pecuniar al activităţii! Este clar că o parte din formaţie se va îndrepta spre alte surse de venit!

Sub aspect profesional, îmi este imposibil să cred că nivelul înalt de azi

al corului s-ar putea păstra, chiar reducând drastic numărul manifestărilor la  care participă (ba, poate, chiar ŞI de aceea!), în condiţiile în care un cor are nevoie de întreţinere şi dezvoltare vocală continuă, pentru a rezista solicitării marelui repertoriu vocal-simfonic. Spre comparaţie subliniez că orice cor de amatori care se respectă şi aspiră la o performanţă minimă, are nevoie (în cel mai rău caz!) de două sau trei repetiţii săptămânale!  Asta pentru că, prin specificul lui, corului  nu-i poate fi suficient să „citească” partitura, el trebuie s-o înveţe, aşezarea textului şi „punerea în glas” a partiturii reclamând timp mult mai mult decât unui interpret instrumentist!

Şi ar mai exista un aspect, poate nu tocmai cel din urmă!

Corul Filarmonicii din Oradea s-a născut prin eforturile susţinute ale uneia din marile personalităţi ale culturii corale bihorene, Avram Geoldeş, a cărui prezenţă stăruie în minţile şi sufletele celor pe care i-a format, a cărui imagine pluteşte, cu siguranţă în fiecare repetiţie şi concert, printre rândurile coriştilor sau portativele partiturilor… Datorită LUI, Oradea se poate mândri cu această structură completă, aptă să ofere melomanilor un repertoriu vast  şi valoros. Filarmonica orădeană, în ipostaza ei actuală este un bun câştigat! Pierderea corului ar însemna un sacrilegiu, un sacrilegiu pe care nu ştiu dacă cineva şi-ar putea permite să-l săvârşească, în ciuda vremurilor grele pe care le parcurgem cu toţii! Criza va trece, dar o Filarmonică trunchiată va rămâne, probabil, trunchiată…

Îmi permit să sper, ca dirijor al unui cor care a avut – şi el – parte de unele convulsii, rezolvate însă în mod fericit, că soluţiile imediate nu vor fi cele care să pricinuiască daune atât de mari instituţiei orădene, oamenilor şi artiştilor ei, riscându-se asumarea unei responsabilităţi istorice împovărătoare. Am convingerea că, împreună cu cei ce răspund de destinele culturii Bihorului, cu oamenii de cultură şi artă, cu înşişi melomanii, veţi găsi soluţii alternative (poate şi o dezbatere publică?!), care să salveze ceea ce trebuie salvat!

Cu stimă,

Prof.univ.dr. Cornel Groza, decan al Facultăţii Teoretice al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, dirijor al Corului Filarmonicii Transilvania şi al Corului de cameră Cappella Transylvanica.

Cluj-Napoca,

08.07.2009