Unul dintre parinţii free jazz-ului, cu grad de mare maestru, este, fără îndoială, saxofonistul britanic Evan Parker. Direct influenţat de John Coltrane, perioada tîrzie, Parker intră în componenţa the Spontaneous Music Ensemble, unul dintre cele mai longevive ansambluri creative, iar apoi, în 1969 formează împreună cu ghitaristul Derek Bailey grupul The Music Improvisation Company. Au urmat apoi colaborări de durată cu 
Tony Oxley Sextet, cu Globe Unity Orchestra şi evident, cu maeştrii John Stevens şi Paul Lytton. Ajuns azi la 65 de ani Evan Parker se poate mîndri cu o discografie ce însumează peste 70 de albume sub nume propriu, nemaipunînd la socoteală apariţiile ca şi colaborator.
Trebuie să recunosc că sîmbătă, 4 iulie, la ora prînzului, nu prea ne ardea nouă de un concert Evan Parker deoarece eram deja superexcitaţi la gîndul spectacolului John Zorn din acea seară. Totuşi, dintr-un impuls pozitiv, am decis să fim părtaşi la un concert la care nu credeam că va mai participa altcineva în calitate de spectator, atît din cauza orei ciudate (ora 13) cît mai ales datorită genului muzical ce presupunea o predispoziţie specială. Într-adevăr, am fost primii în micuţa dar cocheta sală CD Klub de la etajul şase al unei clădiri cu subsol futurist, însă nu mică ne-a fost mirarea cînd, la începutul concertului, sala s-a umplut ochi, persoane de toate vîrstele şi sexele, indivizi care la liber, pe stradă, cu greu ai putea bănui că sunt fani de avangardă.
Evan Parker a apărut însoţit în demersul său de percuţionistul Zlatko Kaucic, cunoscut poate datorită colaborărilor sale cu legendarul Peter Brotzman. A urmat ceea ce ne aşteptam: secvenţe de muzică creativă, fin improvizată, un saxofon care a eliminat toate sunetele posibile, o ritmică ancestrală, primară, o atmosferă de dinainte de civilizaţie. Pentru un act liber, creativ, a sunat incredibil de coerent, în buna 
tradiţie a jazzului de factură free. Sunetul şi acustica au fost de cristal, iar Evan Parker ne-a surprins cu cîteva momente tehnice despre care doar citisem şi anume sunetul circular al unui saxofon care nu are nici un moment de respiro minute bune. Incredibil, dar a urmat şi un bis la care Parker şi Kaucic au fost vizibil încîntaţi, cum am fost dealtfel şi noi.
Ieşind afară am realizat că viaţa e într-adevăr interesantă, iar acum, după trei zile, îmi dau seama că Evan Parker a fost introducerea cea mai potrivită pentru superbul concert John Zorn din acea seară.
Pozele apartin organizatorilor si le multumim pe aceasta cale, de asemenea am updatat articolul despre concertul John Zorn cu cateva poze luate de fotograful oficial al Festivalului, Nada Žgank.
1 Comment
Comments are closed.