John Zorn la Festivalul de Jazz Ljubljana, editia 50

John Zorn e omul prin excelenta al metropolelor, omul caruia relatia cu “alteratul”, cu celalalt de deasupra noastra de la etajul 34, ii prieste. Ii aduce bucuria primei intalniri, descoperirea eului fiecaruia prin ochii interlocutorului.

Muzicadevest.ro a primit acreditare la unul din cele mai vechi festivaluri de jazz din Europa, cel de la Ljubljana, aflat la editia cu numarul 50. Festival care in ultima seara l-a avut invitat pe John Zorn.

Cum e in Ljubljana? Cred ca e o capitala atipica europeana. Provinciala si in acelasi timp cocheta, plina de un verde crud si asezaminte frumoase si de bun gust.

Incerc sa va spun acum cum a fost la John Zorn, detalii tehnice: locatia nu credeam sa ofere posibilitatea unui sunet impecabil fiind in aer liber dar m-am inselat, s-a auzit incredibil. Avea si ce, normal:) In jur de 1000 persoane au umplut amfiteatrul teatrului de vara Križanke, sculele inginerilor de sunet au fost aduse de cei de la Medeski, Martin & Wood. Biletul la acest concert a fost de 30 Euro, concert ce a durat mai bine de 4 ore si a avut implicati cam 12 muzicieni pe scena.

Ora 20:07, o pereche de ochi iscoditori in spatele unor ochelari geek-ii, un tricou rosu cu simboluri cabalistice si celebrii pantaloni de camouflage ai Mossadului, plus saxofonul mat de aciditatea sunetelor imprevizibile. Zorn, John Zorn. O soseta galbena, una rosie.

40 de minute de “improvizatii” zornesti.

Un inceput de concert cum nu am mai vazut niciodata. In forta, daramator de-a dreptul, nu aveai cum sa rezisti atacului regizat de Zorn. Pe scena parca se derulau scurt
metraje cu diferiti actori dar avand acelasi regizor. Marc Ribot, Trevor Dunn, Joey Baron, Cyro Baptista, Chris Wood, Billy Martin, Kenny Wollesen, Jamie Saft s-au perindat pe scena intr-un ritm demential.

Un Cyro Baptista ce aducea pe scena a Frank Zappa, atat in ceea ce priveste lookul cat si ironia si cinismul interpretarii, un Trevor Dunn pe care l-am confundat cu un copil timid, noroc cu bassul ce l-am recunoscut, un Marc Ribot ce isi facea silitor treaba, tratand chitara ca pe o vrajitoare din Salem si de neoprit in cateva moment (noroc cu Zorn ca il mai tempera), un zambet permanent din spatele tobelor al lui Joey Baron, un dans dervish al vibrafonistului Kenny Wollesen. Si saxofonul lui John Zorn peste ei, si mai ales prezenta lui. Ca de obicei, cu spatele la public, cu fata la artisti, “by director” Mr. John Zorn.

Ce a cantat tota gasca asta? Asta nu va pot spune, nu am cum.

Dupa o pauza de 15 minute a urmat “The Dreamers“. L-au cantat aproape tot. Disc scos in 2008, in traditia Masadelor, cu Zorn doar in rolul “conductorului”. Oniric, un panaceu muzical pe care Zorn ni-l ofera in zilele astea. Apostrofator si lax in acelasi timp, ludic si grav, plin de dihotomiile caracteristice personalitatii unui dintre cei mai mari facatori de sunete destepte ale muzicii contemporane.

Pentru mine ramane un etalon acest concert. La fel cum e si activitatea lui Zorn. E un diamant; i-am vazut live doua laturi. Nu mai continui metafora, cred ca am zis tot.

Multumesc John Zorn.

Fara poze, fara filmari, a fost destul de strict in privinta asta. Ma bucur ca va pot povesti in schimb. Later edit, am primit pozele de la fotograful Festivalului, Nada Žgank, multumim frumos.

P.S.

Multumesc lui Gabi, Mirlea, Attila, Dorin si Victor ca au fost acolo cu mine si au facut weekend-ul asta de vis.

De asemenea, multumesc organizatorilor acestui festival de jazz, o sa revenim si in editiile viitoare cu siguranta, Darinka Hvalec si Andrej Predin.

P.S.2: Am gasit si doua inregistrari video: