Celt-itudine, concert Loreena Mc Kennitt-22 iunie, Margitsziget, Budapesta

Ploua infernal…fara iubiri prin mansarde…

Puteam paria sume consistente pe faptul ca toti cei ce intrau in acea seara de luni pe minunata zona de agrement si atractie turistica nu o faceau pt jogging, ci aveau un gind foarte clar, chiar cristalin: de a o vedea in premiera in Ungaria pe doamna cantului cu radacini irlandeze. Pe o vreme ca aceea, setterii protestau clar sa fie scosi pentru “usurare”…

Traversind aproape toata insula, in apropierea “Teatrului de vara”, am zarit o coada lunga si civilizata de umbrelisti si pelerin-isti.
-Va fi plin!- m-am gindit. Si n-am gresit…

Nu stiu care ar putea fi deziluzia mai mare: sa mergi la un spectacol si sa nu se tina, sau evenimentul sa fie mult sub asteptari? Primul pericol a plutit printre stropi cam “o repriza” de ploaie, al doilea: nici o secunda! Inceput cu 45 de minute intirziere, insa avind aprobarea mutuala a celor zgribuliti ce asteptau oprirea averselor, concertul doamnei din tara frunzei de artar si-a instaurat starea de spirit inca inainte ca cei 8 sa iasa pe scena. O grupare tentaculoasa, care mi-a dovedit din nou, ca si in cazul intilnirilor cui Cesaria Evora si MADREDEUS, ca uneori ceea ce e mai putin(forta sunetului)poate oferi mai mult.

Acea asteptare cuminte, in ploaie, a unei locatii pline si-a pus amprenta pe cele 100 de minute de calatorii celtic-medievale ale unei femei care indiscutabil face parte din categoria celor pe care chiar si cu o floare foarte delicata iti e teama sa nu o ranesti. O femeie al carei talent si atitudine, din punctul meu de vedere, nu sufera comparatii de genul “o Enya multi-instrumentista”. O gaselnita jurnalistica in stare sa ma faca sa zimbesc si in tinerete cind erau comparati JACKO (hmmm,si eu ma mir ca i-am inclus numele intr-o astfel de relatare!) si PRINCE.
Nici cu Candice din Blackmore`s Night nu prea i-as gasi puncte comune,in afara de epoca evocata in compozitiile precedate de scurte povestioare legate de originile piesei.”Lady of Shalott” iti lasa mai mult decit impresia unei femei respectabile, nicidecum a unei fetiscane. Ea are acea maturitate si frumusete interioara izbitoare si cuceritoare simultan,pe care cu greu le poti descoperi la o pustioaica.

Dar daca tot sintem la paralele si colaborari: in timpul prezentarii septetului insotitor (chitara,tobe,bass,percutie,flasneta,vioara,violoncel) mi s-a parut ca aud numele unui domn pe care cred ca l-am mai aplaudat si cu trupa “Strange Sensation” a lui Robert Plant! Eeeeei, ar fi o colaborare mai ceva decit cu Allison Krauss,nu? Printul blond din povestea fermecata a dirijabilului de altadata ar putea da o noua dimensiune cu aceasta doamna aurita si multiplatinata discografic unei piese atipice ZEPP cum e “The battle of evermore“.

Nu voi face o trecere in revista a recitalului harpistei, acordeonistei, pianistei si vocalistei canadiene. Cei curiosi pot cauta vraja in compozitii precum: Caravanserai, The Bunny Swans, Santiago, All souls night, Fire dance sau Cymbaline. Nu va asteptati la hit-uri, pentru ca nu e cazul. Cea care a fost oaspetele Reginei Elisabeta a II-a si a Printului Filip chiar in zona ei natala, Manitoba, nu vizeaza succesul facil.
Aceasta femeie trecuta de primele 5 decenii de viata (incredibil,nu?) impresioneaza “elemental” inca de la primul ei album de acum 25 de ani. O face prin discretie, decenta si credibilitate sapata pina la radacinile traditiei. Prin naturaletea acordarii intre piese a harpei. Si toate acestea imperecheate cu vocea ei pentru care cristalul e o subcotare.

Insa vraja si puterea ei majora constau, ca in cazul artistilor veritabili, in personalitatea ei capabila de a te rupe, de a te face sa evadezi din cotidianul cenusiu si a te plasa intr-un timp mai putin gonitor. Un elogiu adus volumui sonor redus, condorii si lentorii.

Ludic medieval. Lascivitate minora. Lux melancolic. Licarul miturlior. Lobby menestrelilor. Lichidarea mastilor. Livre misterioase. Lumi mefiente. Licenta mistica. Luciditate maiestuoasa. Loreena McKennitt.

Si fara a dori sa va surprind cu faptele ei de arme, as dori sa luati urmatoarele ca pe felii importante ale personalitatii acestei regine eclectic-celtice detinatoare de premii Grammy si Juno:

– colonel in fortele aeriene canadiene – compania 435
– membru al ordinului Cavalerilor din Canada – din iulie 2004
– Doctor Honoris Causa al facultatilor din Queens si Manitoba
– detinatoarea Scolii Falstaff si creatoarea Centrului Familial Falstaff
– realizatoarea unui serial documentar “Woman & spirituality” si a coloanei muzicale pentru productiile hollywoodiene “Highlander3” si “Una casa con vista al mar”

In deplina cunostinta de cauza ca Ungaria nu e o tara mediteraneeana- desi turneul ei avea o astfel de coloratura – Loreena s-a bucurat de concert. Ba chiar si-a si cerut scuze pentru vremea potrivnica de la inceput, spunind ca nu ea a adus frintura de precipitatii din primavara canadiana foarte umeda anul acesta, data viitoare sperind in conditii mai bune (nu va fi greu!). Noi vom fi prin zona. In orice conditii.

P.S. La inceputul lui iunie concertul parea foarte incert/incelt datorita unor probleme de sanatate a mamei artistei. Pina la urma insa astrele si norii s-au asezat favorabil. Multumiri si felicitari organizatorilor, Danubius Music, – in special d-nei Hamori Eszter – pentru ca nu au renuntat.