Voi tineti minte vremurile dupa Revolutie cand eram polarizati in doua tabere, depechari si rockeri? Eu eram intr-aia a rockerilor, ma duceam la depechoteca doar sa imi spal ochii cu bunaciunile depechare si sa imi 
capat doza saptamanala de furie post-decembrista si shpitzuri nichelate in coaste ca sa imi pot justifica toata angoasa unei “generatii oprimate”. Ete-fleoshc!
La concertul celor de la Depeche Mode din Bucuresti de acum cativa ani nu am fost, nu imi place sa merg cu trenu 12 ore si sa beneficiez de tratatie “bucuresteana” la un concert. Asa ca, in noiembrie anul trecut mi-am facut rezervarile la Depeche Mode in Budapesta, pe stadionul Puskas Ferenc, unde Rolling Stones acum doi sau trei ani au facut un show demn de istora muzicii rock si de numele lor cu turneul A Bigger Bang.
Cum a fost la concertul de marti? Lume puhoi, dar fara depechari. Sonorizarea, unde eram noi amplasati nu a fost cea mai buna, nu a avut forta necesara pentru un asemenea nume, nu m-a lovit. Ce a fost pe scena? Un Dave Gahan, vizibil apatic intr-o stare de recuperare evidenta, un Martin Gore 
ce a avut doua momente vocale frumoase cu “Jezebel” si “Fly on the Widescreen”, un Andy Fletcher percutant. Nu stiu de ce am avut senzatia ca majoritatea pieselor au fost remixate de Depeche Mode pentru Depeche Mode, un alt sound, in alta gama decat variantele de pe discuri.
Si pentru ca a fost “A question of Lust”, ploaia din timpul concertului cred ca l-a salvat. Galeata, de parca s-ar fi rupt norii la “Master and Servant”, ca si in ultima zi de la Woodstock. “Never Let me Down Again” de pe scena, “Waiting for the Night” din tribune. 
Doua bisuri, primul in care cei de pe scena faceau doar partea instrumentala, publicul incercand sa cante, al doilea, cel normal, de final cu “Personal Jesus”.
Efectele vizuale nu mi-au placut deloc. Ziceai ca sunt din anii 90, din perioada descoperirii efectului de zoom si spatial. Si mai ales, ca in aceeasi perioada la Muzeul Ludwig, are loc expozitia lui Anton Corbijn, fotograf de exceptie pentru Depeche Mode. Expozitia e deschisa pana pe 5 iulie, asa ca daca aveti drum prin Budapesta, merita sa aruncati un ochi si pe acolo.
Dave Gahan e bolnav, respectul insa fiind maxim pentru fanii care ii are peste tot in lume. Se vede asta din miscarile studiate de pe scena, oarecum fortate. E un turneu care trebuia facut si mai ales care traieste doar din inertia ce a dat-o Depeche Mode muzicii ultimilor 30 de ani. Sper ca in 11 ianuarie, anul viitor, sa ii prind intr-o forma mult mai buna.
Poze mai bune aici
Si, apropo, unde sunt depecharii de acum 20 de ani?
depecharii de acum 20 de ani fac biznis si asculta manele…
George, sonorizare nu, efecte vizuale nu, melodii remixate nu, dar tie ti-a placut ceva? Da, cred ca ploaia.
De unde am stat eu totul a fost ok. Chiar si Dave Gahan arata bine, de Martin Gore nici nu mai vorbesc.
anton corbijn este regizorul videoclipurilor depeche mode 🙂
@jezebel: da, mi-a placut ca nu am simtit miros de mici si carnatzi si mai ales mi-a placut ca nu a clacat pe scena Dave; cred ca pentru asta ii suntem recunoscatori;
@alexandru mircea: da, e drept, insa e un “regizor” venit din partea statica a artelor vizuale, din fotografie, mai bine zis, se simte lucrul asta in videoclipurile lui. A facut video si pentru Metallica, U2, cred ca si pentru Joy Division daca nu ma insel…