John Zorn e unul din muzicienii contemporani care mi-au marcat ultimii 15 ani. Bar Kokhba, Naked City, Massadele imi sunt printre discurile favorite alltime. Frumoasa editia de saptamana aceasta, facuta de Stefan Gaie si Daika Attila.
Melatonina e facuta pentru muzicieni ca Zorn.
Stefan ne-a plimbat de la ultimul disc solo, The Crucible, cu riff-ul clasic din Zeppelin, 9×9, Kristalnachtul clasic, o incursiune prin universul Masadelor, Locus Solus. Si mai ales mi-a adus aminte ca John Zorn a trecut de 50 de ani (55 ani). Si eu inca nu l-am vazut live.
It’s a must see!
Hai sa ma laud si io: Melatonina a avut muzica cu si de John Zorn acuma vreo 4 sau 5 ani sau poate chiar sase. Prezentam atunci Spillane si Heretic,Jeux Des Dames Cruelles, precum si Bar Kokhba, proiectul din 1996.
La inceputul anilor ’90, cand auzisem io de Zorn, mi se parea un artist singular ce impartasea in viteza experienta muzicala dobindita cu ajutorul celor aprox. 15000 de LP-uri cu care convietuia intr-o garsoniera New-York-eza. S-o fi mutat de atunci, insa profilul lui muzical a devenit clasic, de sine statator, chiar daca se revendica de la muzicieni precum Anthony Braxton, Joe Maneri sau Ornette Coleman. Zorn e un cumul cultural.
Oricum, emisiunea de luni a fost foarte buna, iar Stefan are cea mai buna voce radiofonica dintre cei care se mai perinda pe la Melatonina, cu exceptia lui Attila, desigur…
Lauda-te, ca ai cu ce:)