Rugby si death-metal in Madrid

Cronica urmatoare este scrisa de Florin Nicolae, un prieten al site-ului nostru si care locuieste in Madrid!

Human Mincer, Cuernos de Chivo, The Bleeding Sun si No Fate, Madrid, Sambata, 22 martie 2009. Nu cunosteam niciuna din trupele ce aveau sa cante, dar cum nu am prea iesit in ultimul timp, mi s-a parut un motiv bun ca sa mai plec din fata calculatorului, mai ales ca nici pe la concerte nu am mai fost de ceva vreme.

Pe la vreo 7 seara am ajuns la sala si cum pe afis nu era trecuta nici o ora, l-am intrebat pe portar cand incepe concertul. Nu stia dar mi-a zis ca probabil pe la vreo 8. Ce sa fac o ora? Nici macar nu eram intr-o zona centrala a orasului, de promenada, dar cum nu port haine de firma, lant de aur si breloc cu Mercedes (ca sa ma vada lumea), mi-era egal, puteam sa ma bucur de o plimbare si pe stradutele unui cartier oarecare. Dupa vreo 5 minute de mers, vad prin usa deschisa a unui bar, pe un ecran, rugby, Tara Galilor – Irlanda. La fix! Si asa pierdusem jocul stejarilor, inceput ceva mai devreme, mi-am luat o bere si m-am pus la meci. Era deja sfarsitul primei reprize, 6-0 pentru galezi, cel mai probabil doua transformari reusite. Repriza a II-a a fost inceputa furtunos de irlandezi, un jucator scapat liber pe partea dreapta ajungand pana langa terenul de tinta galez, a urmat o lupta crancena intre cele doua tabere pentru cei cativa centimetri de pamant.

In final, culcat la sol, unul dintre irlandezi reuseste sa faca acelasi lucru si cu balonul, la limita, abia muscand tusa, a fost nevoie arbitrajul video pentru a se stabili ca a fost eseu, incredibil unghiul reusit de cameramani, cu toata aglomerarea se putea vedea clar momentul in care este atinsa tusa. Transformat si 6-7, iar dupa numai cateva minute, la o faza identica, scapat de data asta complet liber, un irlandez inscrie eseul cu numarul 2, transformat si acesta. Scorul era 6-14 in favoarea irlandezilor si se parea ca galezii nu mai au nimic de spus dar verzii incep sa faca greseli nepermise, fiind penalizati pe tabela de marcaj de “transformatorul” rosiilor (Tara Galilor).

Era deja ora 8, dar nu puteam sa plec pana nu vedeam deznodamantul, cu riscul de a pierde prima trupa din concert, scorul fiind strans, 12-14. Galezii continua sa atace, parand ca forteaza eseul, dar paseaza surprinzator inapoi, balonul ajungand la Jones, autorul tuturor punctelor pentru Tara Galilor, aflat liber intr-o pozitie buna, acesta suteaza in drop-gol, reusind sa aduca conducerea pentru echipa sa cu numai 10 minute inainte de sfarsitul jocului. In acest moment, desi castigatoare sigura a Turneului celor 6, Irlanda pierdea nu numai trofeul pentru Marele Slem (victorii in toate meciurile), si implicit, si pe cel al Triplei Coroane (castigatoare tuturor meciurilor dintre echipele britanice). Sfarsitul insa nu avea sa fie asta, jocul era alert si eu traim din plin fazele, atragand atentia asupra meciului si celor cativa clienti din bar, rugby-ul nefiind un sport prea popular in Spania… irlandezii ii imita pe galezi si O’Garra reuseste la randul sau sa puncteze din drop-gol stabilind scorul final 15-17.

Jones, trasfomerul galez a mai avut o ultima seansa de a aduce victoria echipei sale, beneficiind de o lovitura de penalitate in ultimul minut, distanta este insa prea mare, si sutul slab nu ajunge la bulumacii irlandezilor. Imi platesc berea si plec, spre usurarea barmanului si a mosuletilor din bar, care in sfarsit pot sa schimbe pe fotbal, pe un alt canal incepuse  deja meciul Villareal – Athletic Bilbao.

Pentru cei care nu stiu, Romania a pierdut meciul acasa impotriva Portugaliei, dar nu sunt suparat pe stejari, sunt sigur ca au facut tot ce au putut, desi motive ale infrangerii se pot gasi… dar cum sa spun eu, de exemplu unui spaniol, ca multi dintre cei mai buni jucatori romani, evoluand in campionatul francez, nu vor sa vina la nationala, sa joace pentru tara lor, este de neconceput asa ceva pentru un neam, mai ales la acest sport, si probabil ca o parte din vina apartine si federatiei… ca si schimbarea antrenorului in plin sezon, urma oricum o lunga pauza, era timp atunci pentru cautarea de solutii si modificari.

Am revenit la sala, Ritmo y Compas (Centru integral de muzica), mi-am luat biletul, era 13 euro si mi s-a spus ca abia a inceput concertul. Am intrat si pe scena erau cei de la No Fate, trupa de hardcore din Madrid. Din cate mi-am dat seama, stilul lor se asemana cu cel al trupelor din America Latina, linia melodica a pieselor, desi originale, sunandu-mi intr-un mod cunoscut. Niste adevarati “guerrilleros“, mai ales ca vocalul purta un tricou de camuflaj pe care deseori si-l tragea peste fata in timp ce canta. Le mai lipseau doar burtile ca sa para niste mexicani adevarati pentru ca pe partea muzicala dadeau dovada de o tehnica autentica, la inaltime cu ceea ce si-au propus.

Aparitia urmatorului nume pe scena mi s-a parut ciudata la o petrecere mosh-pit, fiind vorba de o trupa symphonic black metal, The Bleeding Sun din Barcelona. Ii ascultasem pe MySpace inainte de concert si mi se parea greu de crezut ca pot canta la fel si live, muzica lor fiind destul de sofisticata… ei bine, desi instrumental mi s-au parut surprinzator de buni, poate si pentru ca urechile mele sunt obisnuite cu sunete mai guturale, vocile m-au cam zgariat. Asta nu inseamna ca nu au avut succes, publicul numeros (am fost uimit sa vad atata lume adunata la un astfel de concert, fara nume mari, in jur de 300 de pesoane zic eu) parea sa traiasca din plin cele intamplate pe scena, trupa fiind totusi destul de brutala, in ciuda unor bucati mai melodice.

Despre a 3-a trupa din concert nu am multe de spus, hardcore oarecum gutural (mi-ar fi placut sa scriu speedcore, dar mi s-a spus ultima data cand am fost in Romania, de catre un muzician, ca eu fiind din Bucuresti nu am mai auzit de acest gen, asa ca ma abtin… mai ales ca nici nu auzisem, dar muzica de ieri mi s-a parut la fel cu ce cantau domnii in cauza). Daca pe mine m-a obosit lipsa de imaginatie muzicala, nu acelasi lucru se poate spune si despre public care era incantat de circul de pe scena. Totusi, un bun prilej de a ocupa locurile din fata pentru baietii mop (din cauza frezei, gen rasta), si fetele, bineinteles, spalatoreasa (aveau in jurul capului cate un batic legat cu nodul in fata, in genul gospodinelor americane), se potriveau de minune!

Sunt destul de des surpins de gusturile publicului madrilean, am mai vazut la un alt concert de acelasi gen, o sala plina, desi canta o singura trupa, si aceea locala, iar intrarea se platea, dar “circul” a fost din plin. Si acum la fel, nu numai ca muzica celor de la Cuernos de Chivo (Toledo) a fost cum a fost dar a mai trebuit sa le suport si teatrul ieftin si injuraturile (se pare ca astea faceau deliciul publicului), e clar ca nu am spirit latin. Si pentru a pune capac, ultima piesa, Satan Dentro, care surprinzator chiar suna cel mai bine din tot ce au cantat ei, era o parodie death metal la adresa trupelor gen Deicide, vocalul maimutarind modul acestora de exprimare scenica, asta nu i-a impiedicat insa pe metalistii din sala sa dea din cap fericiti in continuare.

Ultima trupa din spectacol, Human Mincer din Madrid, avea sa fie in sfarsit la inaltimea afisului: death metal brutal! Vocalul, un pletos (avea parul mai lung chiar si decat mine), s-a aratat a fi foarte tare bagat pe nisa asta, nu renunta la growling nici atunci cand vorbea intre piese, clar, am inteles absolut tot din ce spunea, cred ca prietenii lui il invita la bere si il pun sa spuna bancuri ca sa nu mai trebuiasca sa mearga la concerte pentru a asculta grindcore. Nici nu mai trebuie sa zic ca imediat fanii s-au lansat pe pogo in fata scenei, am vazut chiar si fete la mosh-pit, si nu aveau sa inceteze nici o clipa cat a durat concertul. Se poate vedea si in video tenacitatea fanilor, pe piesa Dyskinetic Martir Modification de pe noul lor album, Degradation Paradox, aparut in decembrie 2008… de remarcat si fermitatea cu care am tinut camera, eu fiind chiar la marginea zonei de mosh-pit, cunoscatorii stiu despre ce vorbesc! O trupa foarte buna si live, desi ritmul era unul extrem de rapid, au reusit sa il mentina aproape o ora, ceea ce mi se pare extraordinar.

Probabil ca dupa ce ati vazut clipul si ati citit cele cateva cuvinte din descriere va spuneti ca ce norocos sunt si ca ce pacat ca nu au loc si Romania astfel de evenimente, bla, bla 😛 Pe 29 martie la Cluj o sa fie petrecere mare, mai tare decat cea la care am fost eu, vor canta Visceral Grinder si Fecalizer din Mexic (pentru cei care nu stiu, Mexicul e un loc de referinta si pe harta metalului brutal, au un numar foarte mare de trupe de gen si toate canta scandalos de bine si de extrem – o sa vedeti la concert) iar din Romania, in primul rand, Loudrage din Ludus, trupa care a scos anul trecut un album, Rage Unleashed (Tale of a Murderer), care este cu siguranta cea mai buna productie a unei trupe metal romanesti pe 2008. Pentru mine personal chiar din ultimii ani dar sa nu ii laud prea mult. Alaturi de ei vor fi si Skullp, Nox si Genocid. Mergeti sa-i vedeti pe “mexicani”, duminica, 29 martie la Gore Grind Party I, sala Roland Garros (de ce ii zice asa?) din Cluj! Astept vesti!