3rd day videos from Saalfelden Jazz Festival 2010

a doua zi la Saalfelden jazz festival, videos!

Câteva montaje video cu secvenţe din concertele susţinute în cadrul festivalului Peninsula / Felsziget 2010

And final day. Cu 5 concerte, toate in sala mare, Congress Hall din Saalfelden. Fara matinee pentru ziua de azi. 5 concerte, mari si late: Speak impreuna cu Cuong Vu, Sylvie Curvoisier & Mark Feldman Quartet cu ultimul disc “To fly To Steal”, Led Bib cu “Sensible Shoes”, Taylor Ho Bynum Sextet “Asphalt Flowers Forking Paths” si Odean Pope de incheiere cu “Odean’s List”.

Din păcate s-a terminat şi această ediţie a festivalului Peninsula / Felsziget. Partea bună e că Dub FX a intrat în playlistul meu de toate zilele

Zbbbaaang, fix in centru de presa m-am oprit, la ora 10 eram acolo infipt si ahtiat dupa o gura de Net ca sa pot scrie ce s-a intamplat ieri. De azi incep zilele grele si aglomerate

Mult ska punk in prima zi a festivalului Peninsula 2010 dar Lajko Felix a salvat situatia

Ajuns de mai bine de trei zile prin zona asta binecuvantata, lipsit de orice legatura cu Net-ul si Big Brother Google, am ajuns sa ma intalnesc in prima seara a Festivalului, in sala Nexus, cu Roy Nathanson si a sa poveste din Brooklyn “Subway Moon”.

Zile de inceput (Loredano)! – Festivalul Sziget 2010 continua

Negativ si “de nimic”… SI INSULA O STAPINEAU! Prima zi a festivalului Sziget!

Ich verbringe 4 großartige Tage bei Konfrontationen – Nickelsdorf Free Jazz Festival!

Se pare ca festivalul Nova Rock de la Nickelsdorf a fost un eveniment reusit

Paul McCartney şi-a încheiat ieri un turneu cu un concert excepţional în Hyde Park

Una dintre cele mai selecte trupe de noise/punk jazz, Zu, a sustinu un concert in clubul “Kuudes Linjia” din Helsinki. Trupa se afla in mijlocul unui turneu european de promovare a celui mai recent album, “Carboniferous”

L-am invitat pe iordache sa ne ofere si o alta abordare a procesului artistic. De pe scena. Mai jos este scrierea lui pentru care ii multumim frumos: Salutare şi mulţumesc pentru invitaţie. Mi se pare destul de straniu să povestesc chiar eu despre concertul Three’s a Crowd (adică Sorin Romanescu şi cu mine) din Cluj, [...]

Evenimentul la care am participat marţi, 4 mai, la Timisoara, a fost remarcabil din mai multe puncte de vedere, în primul rînd datorită faptului că în Europa se întîmplă extrem de rar turnee ale titulaturilor americane din zona alternativă, independentă, care de multe ori dau tonul în moda muzicală a următoarei decade şi în al doilea rînd pentru impactul pe care un astfel de concert îl are asupra unui public obişnuit cu manifestările submediocre ale scenei locale.

Cherchez la femme. Si am cautat-o…prin enciclopedii si lexicoane…insa, aceasta Doamna e de negasit! Daaa,stiiiu…nu trendy sa faci asa ceva in epoca Sfintului Youtube, insa cartile aparusera cind world-wide-web-ul inca nici macar in fasa nu era si mi s-ar fi parut firesc sa o zaresc printre alti Scott-i: Tom, Shirley, Ronnie, Cecil, Christian…Am intrebat si un traducator al “Istoriei jazzului”. Tot nimic. Singurele reactii pozitive au venit dinspre cei ce in urma cu 3-4 decenii au vazut parodiile extrem de reusite ale genialului Hofi Geza. Poate aceasta surprindere si omitere nedreapta mi-au servit imboldul pentru a scrie despre Dinsa (apelativ fara tenta moldoveneasca).

Ce am invatat din organizarea unui eveniment cultural si cateva sfaturi care poate vor fi utile altora

Publicul prezent vineri seara la Posticum a fost martorul unui concert de excepţie susţinut de doi dintre corifeii jazzului modern, saxofonistul american Ken Vandermark şi bateristul norvegian Paal Nilssen-Love. Din cîte ştiu, este prima oară cînd auditoriul orădean este pus în contact cu tendinţele actuale în jazz susţinute de doi dintre cei mai valoroşi muzicieni ai momentului. Multă vreme s-a susţinut şi am combătut această idee, cum că în Oradea nu merită a se investi în forme artistice care nu ţin de mainstream sau de divertisment deoarece nu există public format pentru aşa ceva. Concertul de vineri seara a fost o dovadă că public există, chiar unul foarte bun, cu condiţia să i se ofere artă de calitate nu surogate.

Ken Vandermark şi Paal Nilssen-Love se prezintă, ca imagine, sobri, reţinuţi, echilibraţi, cu un discret simţ al umorului, cu educaţia transpitînd prin toţi porii. Muzical, cei doi lucrează la o intensitate specifică doar marilor creatori.

Cu concertul de free jazz susţinut de Ken Vandermark şi Paal Nilssen-Love Duo, am pus Oradea pe harta de jazz a ţării!

Ken Vandermark si Paal Nilssen-Love au oferit un spectacol exceptional la Sibiu

Cand ai in spate legacy-ul lui Sun Ra, vii de pe un satelit a celei de-a sasea planete a sistemului nostru solar, iti zice Marshall Allen si ai 86 de ani, te joci cu un Electronic Wind Instrument de parca aerul rarefiat din cala vaporului A38 nu ti-ar fi fost de ajuns si te arunci in volute [...]

Sfarsitul asta de saptamana m-a gasit prin crasmele din Budapesta. Obositor, aglomeratie, mizerie, cum ii sta bine unei capitale est-europene. Daca la noi e criza, Budapesta e toata o criza. Am gasit-o ca niciodatata, ciufuta rau de tot. Poate si starea in care eram a ajutat la amplificarea acestei impresii. No, asta e.

Si, daca tot era vineri seara, am zis, hai sa vad ce se mai intamplape la BJC, Budapest Jazz Club. Am ajuns acolo pe la 21:30, pe scena un sax, tobe, bass si un electric guitar. Imi comand 100 de Glenfiddich, merge bine dupa cata mizerie am vazut, ma curat putin si imi arunc ochii in sala, vreo 35-40 de ametiti ca si mine cu ochii cat cepele pe cocheta scena a BJC-ului.

Parcă nu mă simt în largul meu scriind o recenzie despre concertul de sâmbătă seară (13 martie) susţinut de Harry Tavitian şi Cserey Csaba… dar vorba lui George, muzica e pentru toată lumea.

Adevărul este că sunt un diletant, departe de a fi un adevărat cunoscător de muzică. Până şi la concertul acesta am mers mai mult pentru că era sămbătă seară şi nu aveam nimic mai bun de făcut. Despre Tavitian nu ştiam prea multe. Mai fusesem la un concert de-al său, la Filarmonică, însă ţin minte că l-am digerat greu. E posibil că eram cam necopt pe vremea aia… sau poate într-adevăr free etno jazz nu e ceva uşor de digerat până la urmă…

Despre cum o fo’ la concertul susţinut Sâmbătă de Harry Tavitian şi Cserey Csaba la Moszkva Caffe, voi lăsa pe alţii să scrie deoarece au fost super-încântaţi de prestaţia celor doi şi şi-au manifestat dorinţa de a scrie despre acest eveniment. Tot ceea ce pot spune e că în sfârşit am avut ocazia să-l văd şi să-l ascult pe Harry Tavitian într-un concert aşa cum trebuie. Trebuie să recunosc că mă aşteptam la mai mult jazz dar a fost bine şi cu blues şi gospel.

Dupa trei ani de cantat cu orchestra asta ma simt ca o curva. Dar te obisnuiesti!

Cuvintele de mai sus apartin unui membru al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Oradea. Nu cred ca are rost sa dau un nume, sentimentul impartasit in afirmatia de mai sus, cred eu, fiind unul generalizat printre membrii si colaboratorii Orchestrei oradene.

În următoarele rânduri nu vreau să pun în discuţie neapărat măiestria veteranului jazzman maghiar Szakcsi Lakatos Bela cît atmosfera creată vineri seara la clubul de jazz Posticum.

Eu unul, m-am simţit bine fiind înconjurat de oameni pe care-i consider prieteni (oare nu-i ăsta rostul unei seri la club?), mi-a plăcut îmbulzeala, iar faptul că am stat undeva în spate şi am ascultat totul ca din gară nu m-a făcut defel mai nervos. Oricum, din nefericire, ştiam la ce să mă aştept, iar temerile mi s-au confirmat, avînd parte de un conce

Antonio VIVALDI: Anotimpurile – op. 8 nr. 1-4 & Astor PIAZZOLLA: Patru anotimpuri la Buenos Aires

Joi, 21 Ianuarie, o zi deosebita… mi-a fost dat sa ascult unul dintre cele mai surprinzătoare concerte la care am avut plăcerea de a fi prezent. Trebuie să recunosc că inițial nu aveam prea mari așteptari: Anotimpurile lui Vivaldi le-am ascultat deja de mult prea multe ori de-a lungul timpului pentru a mă mai aștepta la surprize, și, mai grav, le-am auzit de prea multe ori in contexte de-a dreptul… publicitare, rezultând într-o și mai mare detașare emoțională față de conținut. Iar Piazzolla… Piazzolla, aici e surpriza, ingredientul care a schimbat total meniul.

Un rapsod, întrebat de ce horeşte, a răspuns: „C-aşa-mi vine”

Concertul susţinut miercuri seara de Grigore Leşe în sala filarmonicii orădene a fost, în fapt, un curs teoretic şi practic despre ceea ce înseamnă folclor autentic, arhaic. „Aşteptînd Crăciunul” a fost genericul concertului însă cei care s-au aşteptat la colinde gen Hruşcă au fost cu siguranţă dezorientaţi. Maestrul Leşe a făcut diferenţa între ceea ce înseamnă o „corindă” şi un cântec religios de mare popularitate gen „O ce veste minunată”. Colinda la romîni are un caracter precreştin, nu are urmă de smerenie în ea sau de umilinţă ci dimpotrivă, are un caracter aproape războinic, pastoral, dur, direct.

“Ohh, my God…”; acestea au fost cuvintele lui Joey Calderazzo, pianistul din Quartetul lui Branford laintalnirea cu publicul din Debrecen, de la Kolcsey, de duminica seara.

Patru costume impecabile, un saxofon parca scos de cateva minute din baia ionizata a unui alchimist cenu a existat vreodata, cercurile concentrice ale cinelelor se vedeau si din Oradea si un contrabass proaspat ceruit. Branford Marsalis saxofon, Justin Faulkner drums, Eric Revis bass si Joey Calderazzo pian. Asta din punct de

Bogdan Albulescu (Bubu) o comite din nou; de data asta cu un review al proaspatului disc KUMM, “Far from Telescopes” si lansarea acestuia in Cluj.

So, here it is:

KUMM PRIVESTI CLUJUL PRINTR-UN TELESCOP – Cronica lansarii noului album KUMM – “Far From Telescopes” , Cluj, Irish & Music Pub, 06.11.2009

Soarele incepe sa paleasca pe masura ce autostrada ne poarta spre Budapesta. Traficul se aglomereaza. Gandurile amestecate cu franturi de versuri launtrice in surdina anunta tacit un incident la ceas de seara. Un Incident muzical : concertul celor de la Porcupine Tree, turneul de promovare al celui mai recent album al lor : THE INCIDENT. Steven Wilson si banda sa au ajuns in sfarsit la Budapesta. La acest gand imi suna cat se poate de clar in minte piesa lor “Arriving somewhere, but not here”.

Punctul culminant al festivalului Jazz & More a inceput sa se contureze Sambata seara, in jurul orei 21:00, odata cu intrarea in scena a trupei Johnny La Marama. Poate ca la editia urmatoare Mircea o sa gaseasca o locatie de unde sa se poata scoate scaunele ca lumea sa poata dansa in voie atunci cand [...]

Se intampla in Romania anului 2009, in Sibiu, un oras in voga in aceasta perioada. O demonstratie a faptului ca e posibil si mai ales ca ai cu cine. Nu, nu vorbesc de curatenie, civilizatie si mai stiu eu ce chestii atavice nationale. E vorba de festivalul Jazz and More, aflat la editia aniversara numarul [...]

Cartea de vizită a acestui tînăr de 21 de ani pe nume Bolla Gabor e atît de impresionantă încît are darul să deruteze auditoriul local de jazz şi nu numai. Născut fiind în 1988, la 10 ani începe studiul clarinetului în muzica clasică pentru ca mai apoi, sub influenţa părinţilor, mari fani de jazz, să înceapă să folosească saxofonul tenor, instrument căruia I s-a dedicat total, deocamdată. Astfel, de la 15 ani Gabor Bolla porneşte în cariera de muzician de jazz, evident sub influenţa marilor maeştri precum John Coltrane sau Sonny Rollins, iar prezenţa sa la festivalurile de jazz

Cand o saptamina incepe cu spectacolul exultatului DAVID THOMAS si al sau PERE UBU, iar in a doua jumatate te poti intilni cu BARBA-COTII sexagenari din capatul lexicoanelor si enciclopediilor blues-rock, chiar nu te poti plinge de conjuncturi nefavorabile.

-Daca erau trei tipe, ar fi trebuit sa se numeasca ZZ TOPLESS – imi soptea Erotica…

Celelalte Cuvinte obisnuiesc sa incarce orice incinta si sa ofere show-uri exceptionale. Desi inceputul serii a fost deosebit de slab, concertul a fost…foaaarte tare.

Ne bucura faptul ca putem gazdui cronica unui concert din cadrul Festivalului George Enescu, editia 2009. Multumiri si salutari autorului si celui mai nou colaborator al MuziciideVest, Victor Părău.
…dar înainte de toate despre Johann Sebastian Bach! Două mari adevăruri atestate de un asemenea concert: că muzica lui Bach rămâne vie și fascinantă până în prezent (pură întâmplare că mai e și reinterpretată uneori), și că tangențe