De cateva saptamani stau si ma uit ca bolundu’ la inregistrarile facute la Wels, Music Unlimited XXVth edition, la inceputul lui noiembrie. Greu imi gasesc cuvintele, de aceea nici nu o sa fie foarte multe.

Nu țin minte să fi existat în Oradea un concert rock mai bun! Partizan a rupt rândurile în Moszkva Cafe

Acest “e posibil” a fost cheia concertului Ab Baars Trio + NY Guests de miercuri seara de la Casa de Cultura a municipiului Oradea, un eveniment marca MuzicaDeVest

O vorbă veche spune că pe bătrîni cu greu îi urneşti, în schimb, odată porniţi, sunt de neoprit. Am avut ocazia să verific această sintagmă în cadrul concertului susţinut de Sonny Rollins, în seara de 10 noiembrie la Palatul Artelor din Budapesta. Născut în 1930, Sonny Rollins e la o vîrstă la care nu mai trebuie să demonstreze nimic publicului, iar cariera lui se confundă cu însăşi istoria jazzului. Să-l vezi pe Rollins, live, performînd la 81 de ani, e o lecţie de jazz pe care n-o poţi învăţa nicăieri, înţelegi cam de unde vine toată această muzică care ne înfierbîntă simţurile.

A saptea editie, in cea ce ma priveste cea mai buna editie a acestui festival. Unic in Romania in ceea ce priveste sunetele prezentate si atmosfera, Jazz and More festival ridica stacheta la un nivel european in planul muzicii creative de la an la an. Cu o durata de 4 zile si mai mult de 20 de reprezentatii live, cu un public avizat si calit in transee arse de suflul napalmului si improvizatiile de oxigen ale unor inaltimi ce isi gasesc masura in oglinda taurilor glaciale, Jazz and More festival si implicit organizatorul acestuia, Mircea Streit, ofera si propune un alt tip de eveniment si sound. Si ce bine face!

După o serie de evenimente unice prin care publicul orădean a fost racordat la filonul creativ global, prin spectacole emblematice realizate de corifeii genului(Ken & Paal, The Thing, Peter Brotzmann septet, ZU), periplul iniţiatic configurat de Muzica de Vest a continuat pe 22 octombrie cu prezentarea unui tînăr muzician venit din Sankt Petersburg şi aterizat tocmai la Oradea, în Moszkva Cafe, în faţa unui public pentru care evenimentele incomode sînt cel comod lucru care li s-ar putea întîmpla.

Am auzit zvonuri, cum că festivalul Peninsula 2011 a fost anul ăsta mult mai slab decât ediţiile precedente. Nu ştiu să mă pronunţ aici dar pentru mine a fost cea mai mişto experienţă trăită vreodată

Pentru mine zilele se numara asa: cate 361 – monotone + 4 zile de Peninsula! Cum a fost? O fo’ fain, ma!

S-a terminat si editia a 15-a a Festivalului de Jazz de la Garana. Bine ca acest festival are continuitate si longevitatea este sustinuta pe an ce trece de tot mai multe sunete memorabile

Apai, no, fu’ ok! Nici mai mult nici mai putin decat ma asteptam de la ei.

Am rugat câţiva prieteni care au fost la The Wall World Tour prin diverse colţuri ale lumii să scrie câteva rânduri, câteva impresii dar nici unul nu a reuşit. Şi acum cred că înţeleg de ce

Trebuie să recunosc ca am avut cu totul alte aşteptări în preambulul concertului ZU din seara de duminică în eternul Moskva Caffe. Dacă iniţial eram pregătit pentru sonorităţi dinamice, bine ritmate, agresive ca şi coloratură, subversive şi versatile muzical, Massimo Pupillo, Luca T. Mai şi noul lor toboşar, Balasz Pandi m-au luat total prin surprindere şi m-au introdus într-o zonă muzicală care nu credeam că-mi va fi dat s-o trăiesc şi s-o experimentez la Oradea.

Bun! Fu’ si byron pe la noi prin urbe, Sambata trecuta, la Moszkva Caffe.

Who’s to say you can’t have a rich meat sauce with shells? Este injectia de umor britanic in definitia lui mêlée.
Sau, gresesc aceia care spun ca francezii nu au umor – au, chiar si atunci cand si-l manifesta prin muzica.

artacts, care a intrat cu editia din acest an in cel de al doilea deceniu, este, alaturi de Konfrontationen, music unlimited sau Kaleidophone, unul din cele mai representative festivaluri din Austria – cel putin in ceea ce priveste muzica creativa, improvizatia libera, jazz, muzica electronica, sau experimentala, genuri situate mereu in avangarda muzicii.

Se vede cât am stat închis în cameră, dacă nici până acum nu m-am obișnuit cu concertele de club. Cel puțin regula orei de drinks înaintea concertului credeam că învățasem că se aplică la tot, fie că este festival, concert de-al casei sau eveniment extraordinar. În plus, m-am repezit la concert știind că trupa care mă interesa avea să dea startul. Nu știu de ce, dar nu mi-am imaginat că ordinea pe afiș ar fi întâmplătoare. Și totuși trebuia să-mi fie clar: trupa cea mai bună e cea de la urmă.

Îmi aduc aminte când am abordat acum un an, într-un trio, lucrări de Astor Piazzolla, Isaac Albeniz sau Chick Corea, doar ca, la jumătatea pregătirii, să fim îndrumați ”academic” ori să mai adăugăm ceva substanțial la acest repertoriu, ori să revenim la piesele tradiționale de Haydn sau Beethoven.

Sâmbătă am fost la Moszkva Caffe din Oradea pentru concertul ‘Mai am un singur Doors!” de Petre & Kindlein Acoustic Experience Mă aşteptam la mai multe piese intepretate în variantă proprie şi personală

Unul dintre cele mai bune concerte ale urbei din anul asta. Smarton Trio la Moszkva Cafe. Bun si in mijlocul saptamanii, mai sparge inertia zilelelor lucratoare. Iar baietii astia au facut-o intr-un mare fel.

Sâmbătă la DAOS (Timișoara), trupa de deschidere a surclasat-o pe cea principală, în seară de lansare de album pe deasupra.

Luna asta clubul concentrează trei sâmbete la rând alternativ, psihedelic, ”șugheiz” și indie, cu invitați canadieni și slovaci împreună cu nume locale (The :Egocentrics figurând cel mai mult, în roluri principale sau secundare). Ai crede că genurile menționate dau localului o atmosferă specială, însă trecând din nou pe-acolo mi-am dat seama că depinde de fapt de cine dă intrarea sau cine pune de un afterparty – amintirea unui ”cosmojam” în care erai întrerupt din conservație doar ca să remarci că la boxe suna Kanaan de Amon Düül II mi-a fost acum ștearsă de un fundal mult mai banal, intravenos, gălăgios. Spațiul a fost lărgit special pentru a nu ne mai înghesui la spectacole, cu trupa îngrămădită și ea pe o scenă improvizată. Pe de altă parte însă, destui aleg să rămână la mese în loc să fie atrași ”dincolo”.

Am fost aseara la Mario & The Teachers in Queen’s. Ii ascultasem de pe un CD acum mai bine de o luna. Acolo sunau bine. Aici, live au sunat rau. Lucru ce nu e tocmai ok cu ce isi propun baietii astia. Sa faci o clapa electronica sa iti duca linia clarinetului, in timp ce tu ai un alto saxofon in band e foarte, foarte aiurea. Ti se intoarce stomacul pe dos chiar daca ai mancat sau nu!

Soul fire in Zion, Budapest burnin’, scratch the trumpet, Lee the Vaci utca and Perry the Danube!

Într-adevăr, după descinderea de sîmbătă seara în clubul Moszkva am considerat că aşteptările nu mi-au fost înşelate, adică grupul Tünderground a evoluat la un nivel care e străin formaţiilor din rockul românesc, în general.

Ce e muzica? Explozia linistii, ceea ce ii lipseste acesteia.

Cu aceste cuvinte si-a inceput Vukán György concertul de vineri seara din Posticum. Si a tinut sa demonstreze oximoronul de mai sus. A facut-o magistral , alaturi de Berkes Balázs – double bass si Balazs Elemér -drums.

topuri muzicadevest.ro

A trecut o săptămână de la concertul The Thing ce a avut loc la Sala Filarmonicii din Oradea, sper că nu s-au răcit de tot amintirile. Cum cei de la MdV care au organizat toată afacerea preferă să nu zică tot ei de reușită (recenzia muzicală, măcar), încerc eu.

Reprezentaţia de sîmbătă seara susţinută de Takumi Kato a fost, fără îndoială, o provocare pentru majoritatea orădenilor prezenţi la eveniment.

Orădenii s-au îngrămădit să afle “Misterul tobelor japoneze”. A fost o experienţă unică şi foarte interesantă

Turneul Sting – Symphonicity, care se desfasoara din luna septembrie in Europa, a atins Sambata, 6 Noiembrie ora 20 si capitala Ungariei, Budapesta

Greu cu festivalurile astea! In special dupa ce crezi ca ai revenit acasa si te dai cu curu’ de pamant si incerci sa impaci si capra si varza si sa iti pui gandurile in mersul lor firesc, sic:). Cand pui filmarile, cand scrii cum o fo’?
Mai ales in ceea ce priveste un festival ca cel de la Wels. Greu de bagat in vreun sertar…

Am avut nevoie de o saptamana sa imi revin si sa scriu cronica festivalului Jazz and More de la Sibiu, cu siguranta singurul eveniment din afara Bucurestiului in ceea ce priveste muzica improvizata contemporana.

Al doilea concert la Bunker, a doua experiență nouă și în mod fericit diferită pentru mine, spărgând gheața concertelor Kumm. O întâlnire mai puțin spontană și distractivă pe cât a fost Blazzaj. Trupa a susținut un concert specific, mărginit noilor peripeții prin toată țara, fără particularități – dacă nu luăm în considerare că Far from Telescopes e foarte aproape de aniversară, iar noul tobar John Ciurea (care, în mintea mea înțesată cu prog, pozează mars-voltian) s-a prezentat publicului timișorean

Discutabilă sau nu legătură între cele trei evenimente muzicale, însă poți oricum să recunoști că seria de concerte propusă de clubul Bunker luna aceasta are șanse reale să fie una de succes: Blazzaj au cântat ieri, 13 octombrie, pentru prima dată din nou acasă de la Revelion, Kumm urmează să concerteze joia viitoare, iar pe 28 octombrie Marius Pop & The ”M” Theory

Am fost aseara la concertul de lansare al primului disc al lui Marius Pop impreuna cu The M Theory. S-a tinut in aceeasi sala unde au presat inainte cu trei zile cei de la Speak Floyd.
Cateva consideratii generale; in mare parte muzica secolului XX, incepand din anii’50 este facuta de inginerii de sunet. Sau macar ce auzim noi, boborul de rand! Atat in inregistrarile oficiale, pe discuri, cat si in prestatiile live….

In urma concursului ce l-am organizat impreuna cu Radio Transilvania, castigatorul acestuia, Bogdan Costescu, ne-a scris cronica pentru concertul lui Ozzy Osbourne de la Bucuresti, de sambata, 2 octombrie. Multumim Bogdan!

Ozzy Osbourne si bandul sau a cantat sambata, 2 octombrie, la Zone Arena, in fata a aproximativ 30.000 de spectatori. Pe parcursul unui concert care a durat o ora si 50 de minute, artistul nascut in Birmingham a folosit doua galeti cu apa si un furtun cu spuma pentru a-si uda fanii si si-a infasurat in jurul gatului steagul Romaniei.

Am ajuns târziu aseară la Moszkva Caffe pentru concertul lui Lajkó Félix şi pentru câteva momente am crezut că se va repeta faza de la Peninsula. Am rămas mască văzând cât puhoi de lume s-a îngrămădit în bar iar cei care cunosc locaţia ştiu că nu e chiar un local mic şi doar în sala [...]

Am descins la Budapesta în formulă de trio, Attila, George şi cu mine, să vedem şi să auzim o legendă a free-jazz-ului european şi nu numai, Peter Brötzmann împreună cu proiectul său Full Blast şi evident, n-am avut regrete ulterioare, dimpotrivă. După o consistentă oprire la tradiţionalul Abony (cunoscătorii ştiu despre ce e vorba) am ajuns pe A38, locaţia concertului fiind deja plină de un public avizat.

Final day videos from Saalfelden Jazz Festival 2010