Ideea de baza a invitatului Stefan Gaie a fost cu diversele albume “Book of Angels” ale lui John Zorn. Anul acesta a aparut volumul al 18-lea… Nu s-a vorbit foarte mult, insa sper sa fi fost stirnitor pentru cei ce acum se imprietenesc cu “zornaitul”, deschisi si pentru o angelologie sonora ne-plesu-iana…

O tentativa de a alunga frigul cu muzica nordica. Cui pe cui se scoate, nu ?

Meditatia presupune citeva lucruri esentiale, oricare ar fi metoda abordata. Primul e starea de destindere: niciun fel de lupta cu mintea, nici un fel de control al mintii,nici un fel de concentrare. Al doilea : o privire atenta si relaxata la ceea ce se petrece fara nici un fel de interferenta. Al treilea : nici un fel de apreciere,de judecata sau evaluare.

Un pic de kraut,un pic de fuziune ,intilniri si povestioare. Prof. Chifiriuc, desi scirbit de multe lucruri inconjuratoare ,a cules de pe site-urile preferate citeva bunatati.

O inima fara muzica este ca o frumusete fara melancolie.
De atitea ori am tot adus muzici cu cei disparuti,sau tipice de Halloween incit am zis ca ar trebui sa incerc ceva mai sumbru acum. Catre mortal. Macar in denumire.Doliu fara umbra mortii,dar cu texte intunecate servite de Emil Cioran. Au primit mici felii funerare : Undertaker, This Mortal Coil,Soap & Skin,The Dead Weather,SUNN O))),DEATH,Dead Can Dance, Yann Tiersen,Ludwig van Beethoven si Frederic Chopin.
“Nu pot sa fac o diferenta intre lacrimi si muzica.”(Nietzsche) .

Ce poți să mai spui despre Bob Dylan și să nu se știe deja?

Nu ma refer la latura “electronica” a lucrurilor,ci la faptul ca dl prof. Chifiriuc a ajuns in cautarile sale la litera “E”… Insa merita si incalzirea: G-H-S (Gambale-Hamm-Smith), Ciro Manna si Portico Quartet.

Eternul feminin ( Ce repetitiv – mi-ar sopti cu o grimasa George…) pentru ca e din nou martie…cu mister mai mult sau mai putin justificat si disimulat…Sa le dam cezarelor toata luna.De ce nu ? Cite degete la o mina sint invitatele. Inceput bluesy si final jazzy.Iar “intre” niste experiente. Proiectii sonore si umbre de dincolo de Soarele de Fier. Dragostea poate fi oarba. Percutionista din aceasta editie este fara auz…dar, va ofera momentul de virf al intilnirii : 27 de minute cu Evelyn.

In urma cu citiv ani am avut ocazia sa-l prind pe INSULA. Nu au fost chiar lupte de strada ca la YANN TIERSEN,insa cortul a fost umplut cu hotarire iar concertul a inceput punctual (!).As dori ca si de data aceasta sa fie aceste ingrediente la Centrul Cultural Kolcsey unde va avea loc luni,28 martie,de la ora 19:00 concertul in cadrul “Primaverii din Debretin”.

Se pot face legaturi cu cifra 3 si prin prisma numelui unor trupe, a titlului pieselor (ca au tot 3 cuvinte) sau ca au fost cite 3 piese de la o grupare…

Melatonina cu dl. Chifiriuc, Gary Moore, Grand Mexican Warlock, blues progresiv, kraut si multe altele

Faptul ca eu n-am stiut ce piese vor intra, e o treaba…insa nici invitatul nu stia exact! A fost prima data cind Melatonina a mers de pe un iPod.

Nuuu, nu din cauza crizei s-au imputinat trupele, ci pentru ca asa a dorit invitatul: Marcel Socaciu. Doar cit degetele de la o mina au fost invitatii : Steve Hillage, HETFIELD & THE NORTH,OPETH, PAGAN`S MIND si THE FLOWER KINGS cu “Gradina viselor” de 1 ora!

Ceea ce n-am reusit in prima tentativa a anului (cu acel 4×4), adica incadrarea in 2 ore, a reusit, chiar si in absentia “omul-zimbet”

A doua intilnire din acest an a fost cu prof. Chifiriuc, care a intrat nu cu joc de glezne ci testiculos in subiectele preferate. Furcioshaguri,ritkoshaguri (trade-mark a la Mitica) de la trupele cu un singur disc la progresivitati moderne, trecind prin kraut-rock si ajungind pina-n miezul epifizei.

Mergind pe ideea sa nu-i deranjez pe cei ce inca nu au intrat in ritmul cenusiului cotidian, m-am gindit sa incep solo anul. Solo-solo…da` cu 4×4 …nuuu, nu ca si masinile (dealtfel habar n-am de unde e faza cu 4×4…). Ideea e de la 2011 : 2+0+1+1=4
Se pot face legaturi intre (super)grupurile alese,cum ca ar fi la primul album aparut(sau singurul),ca sint prea putin dure pentru intilnirile rocky si nepotrivite pt alte sertare…

Melatonina pre-concertul “Jazz de Craciun” cu The Thing

Din pacate dl prof. Chifiriuc nu si-a revenit complet dpdv al sanatatii. Muzical vorbind insa, a fost in forma maxima

Muzica a fost pre-clasica, sec. al XVII-lea. Brumul din microfonul invitatului s-a dorit a fi modern si cit se poate de deranjant. Daca, totusi, veti reusi sa ascultati si discutiile, nu pot decit sa va felicit.

In afara de Bonham si Shampoohorn pe ei i-am folosit cel mai des ca fundal la emisiuni (Gabi mi-a si spus ca sint un pic cam obligat sa-i vad live si sa fac o emisiune doar cu ei.) in seara cind se da emisiunea la radio, ei vor fi pe scena vaporului. Ma gindeam ca poate vor fi persoane asteptind un imbold si care vor da 3000 Ft(aprox 50 RON-i) pt un bilet. Chiar si trupa de deschidere merita atentie: TROTTEL STEREODREAM EXPERIENCE. Iar cei din deschiderea emisiunii, EXPLOSIONS IN THE SKY, sint cei ce au cintat pe vapor,in urma cu ani, iar eu am aflat cu citeva saptamini dupa…Mai bine inainte decit dupa,nu?

In weekendul acesta, la Szeged se desfasoara Szeged Jazz Days 2010. Iată care e line-up-ul

In cele aprox. 2 ore muzica se leaga de experientele traite live in ultimii 10 ani in fata scenei de world-music de pe INSULA.

“Ciocanele din Subteran” si cei “16 CAI PUTERE”, dar si colaborarile lor, au oferit suportul pt calatori

Invitatul, traditional si consacrat, de multi ani: Marcel Socaciu. De data aceasta nu a mai luat la puricat alfabetul, punctind progresiv, ci m-a surprins cu muzica populatiilor. De la cea a aborigenilor australieni pina la souvenir-ul de pe Montmartre.Exotism chinezesc, etiopian, burmanez, nipon, macedonian si norvegian.
Hitul insa e de pe la noi : Grigore Lese.

A inceput scoala. Cea cu tenta progresiv-educativa. De aceea m-am pus cuminte in banca si i-am ascultat parerile si aducerile aminte ale d-lui prof. Chifiriuc.

Din punct de vedere muzical, pentru mine, a fost o mica feerie, progress didactic : de la Steve Hackett la DULL KNIFE ,trecind prin livrarea celor de la DELIVERY si KARNATHAKA. Am ajuns si la electricul-eclectic…Deh, invitatul a venit pregatit si impartasind emotia primei zile…dar nu a taiat 25 % din muzica…Produse proaspete, sau trupe cu doar un singur disc. Iar in final, o degustare de pe albumul zilei si al placerii (disc aparut oficial chiar in ziua emisiunii – BIG THANX,GEORGE!): Robert Plant – Band of Joy.Enjoy.

O muzica cum doar Gabi Burlau aduce spunea sau scria George cu ceva vreme in urma.Dar cum nu doar el asculta, sper…O revenire la sezonul toamna-iarna 2010/2011, din pacate fara Gabi in studio, pentru a-i savura umorul, dar cu muzica pe care el a selectat-o atent din a doua parte a deceniului in care ne aflam.

Finalul e aproape…

La vineri 13 am ramas, parca… iar acum cind scriu e deja 18… ma rog, la virsta mea am nevoie de 1 zi de “recuperare”… INSULA, cum spunea Gabi, ramine un tur de forta…

Chiar as fi curios, la comment-uri, daca ati vazut lucruri remarcabile, pe linga care eu am trecut, si pe care le veti pastra pina la editia viitoare…
Daca v-as multumi anticipat cu un “Agromniie spasibo!”, veti spune ca vreau sa fac trecerea spre Lyapis Trubetskoy. Si bine banuiti. Bielorusii si-au facut un “Capital” de simpatie inca de acum 3 ani, dar,fireste nu in rindul rasei inferioare numita politicieni. Mistocari la adresa dictatorilor, colectiva de ska-punk a avut succes in primul rind nu datorita logoreei in engleza a vocalului, ci pentru ca erau multe sute de personaje de aceeasi etnie cu el. Nebunia Estului care nu lasa rece Vestul. In buna traditie batatorita de ZDOB SI ZDUB si GOGOL BORDELLO.

Zile de inceput (Loredano)! – Festivalul Sziget 2010 continua

Negativ si “de nimic”… SI INSULA O STAPINEAU! Prima zi a festivalului Sziget!

Moda ramine spontana, iar lejeritatea te pindeste din mai toate colturile. O cavalcada de stiluri si atitudini pe care e bine sa nu le lasi sa te sufoce. Slalom printre scene .Doar citeva zeci de nume din zilele 3,4 si 5. Mi-am lasat placerea primei auditii sa fie chiar in direct: LYAPIS TRUBETSKOY, ENTER SHIKARI, HJALTALIN, YEASAYER, LOS DE ABAJO. Poate ca dintre ei careva imi va oferi concertul festivalului…

Ma tot intreaba lumea de ce si pentru ce ma (mai) duc pe INSULA ? Ca sa fiu scurt si concis : pentru feelin`si pentru surprize. Pentru o stare de spirit pe care DOAR acolo o regasesc si pentru trupe de care n-am auzit pina atunci si care ma pot convinge instantaneu. Daca prinzi vraja locului, nu mai scapi!

O muzică aleasă, chiar bine aleasă, călătorie prin Suedia, Australia,Norvegia, America, Marea Britanie… Cântece cu text. Melodii care au curs ca vinul millesime în pahare. Sau în acelaşi timp. O seară în care s-au înţeles foarte bine George Harrison cu Midlake şi Kings of Convenience, Neil Young cu Hello Saferide şi Hem, The Middle East cu Adrian Berinde, sau Bob Dylan cu Harper Simon, cântăreţ cu pedigree luat de la tata Paul

Daca Nigel a “Presedintele viorii”, atunci eroul urmatoarelor rinduri e “doar” geniul nebun. Un scripcar diabolic, dar nu neaparat in sens paganinian, insa nascut cu instrumentul in brate

Cherchez la femme. Si am cautat-o…prin enciclopedii si lexicoane…insa, aceasta Doamna e de negasit! Daaa,stiiiu…nu trendy sa faci asa ceva in epoca Sfintului Youtube, insa cartile aparusera cind world-wide-web-ul inca nici macar in fasa nu era si mi s-ar fi parut firesc sa o zaresc printre alti Scott-i: Tom, Shirley, Ronnie, Cecil, Christian…Am intrebat si un traducator al “Istoriei jazzului”. Tot nimic. Singurele reactii pozitive au venit dinspre cei ce in urma cu 3-4 decenii au vazut parodiile extrem de reusite ale genialului Hofi Geza. Poate aceasta surprindere si omitere nedreapta mi-au servit imboldul pentru a scrie despre Dinsa (apelativ fara tenta moldoveneasca).

Am si eu preferatii mei. Cei ce se supara ca nu ii regasesc pe JEAN-LUC sau pe mesieur Grappeli, sa ma ierte…Ii respect evident, dar in careul meu de asi sunt : MANI, NIGEL, ALEXANDER si FELIX. Le zic pe numele mic, pentru ca am avut sansa sa-i cunosc pe unii chiar personal…Sunt lumi diferite. Dar fiecare se apropie putin de instrument dornic si de a-l alinta, ca pe un trup de femeie patimasa…Aaah, si mai e faptul ca in urmatoarele zile/saptamini 3 dintre ei vor avea concerte prin zona…va las sa va dezmierdati…(e si un “hit” de 29 de min!)…

In a treia zi de luni din a treia luna, din triumviratul profesoral i-a venit rindul d-lui Dumitru Chifiriuc. Insa tenta nu a fost deloc feminista. Intilnire impartita in doua, prima parte avind si ea tot doua incursiuni. Prospetimi 2010: HENDRIX si PETER GABRIEL.

O lume necunoscuta a Vailor de pe Neptun, pe care o plasam in timp intre aparitia din `68 a “ELECTRIC LADYLAND”-ului si inaugurarea din `70 a studioului Electric Lady din Greenwich. Acolo s-a inceput ambitiosul proiect “First rays of the new rising Sun”, ce urma sa fie concretizat intr-un disc dublu. O esenta de 60 de minute, aparuta doar de citeva zile a celui ce compune blues pe Venus.

Cum?  Cu o floare nu se face primavara? Dar daca n-ar fi niciuna s-ar mai vorbi atit de pasional despre anotimpul paler-ian? Daca saptamina trecuta a fost a martisorului, aceasta sa fie a florii. Daca saptamina trecuta s-a alunecat spre lacrima, in aceasta e inaltare. Din punct de vedere estetic totul a fost cel putin [...]

Uneori sa fii pus intr-o situatie dificila, poate avea urmari extrem de placute. S-a intimplat chiar de martisor ca prof. Mihai Maci sa-si onoreze promisiunea de anul trecut. Un bonus, care pe linga imaginarul snur alb-rosu, a debutat cu durere, amaraciune si pasiune. Adica exact esenta lusitana la superlativ – AMALIA RODRIGUES. Continuare in rosu-passion cu aroma mediteraneana – SAVINA YANNATOU. Despre timp si despre clipa si-a tinut disertatia JORDI SAVALL, cit despre bucuria, savoarea si sfintenia discutiei va puteti convinge singuri. Binecuvintarea vine si de la HARIS ALEXIOU. In “POST -SCRIPTUM”(sonor) e tulburatoarea CRISTINA BRANCO, pentru ca cercul sa se inchida : de la fado la fado.

M-am gindit sa alung iarna, chemind-o prima data.

“Winter songs” cu Mos Martin-ul artistic; apoi plutire de actrita “hexagon”-ala cu putina pierzanie in vocea ei de “fata lu` tata”, pe urma: TUVA, fara “fu” inainte!, dar cu exotism exasperat…Si mortii danseaza, nu-i asa?…mai ales in jurul copacului de argint! Si incepe estetica islandeza, unde doream sa va aduc de la inceput…se dezblinzeste imediatul cu variatiuni de voce, muzica corala si beatbox… dpdv sonor poate fi ce isi doreste: de la lebada alba, la urs polar…impecabila dansatoare cu noaptea…ii inminati un “Trandafir victorios”?…gheizaros…si am ajuns: la muzica zapezilor, a marilor intinderi tacute, a pasilor lasati in omat…o muzica planetara despre copii, autodistrugere si trecerea timpului…despre imposibil si curaj, despre departe si aproape…