MELATONINA, din nou împreună…

Ca noutate, Melatonina de luni seara am înpărţit-o în două secţiuni distincte, prima dedicată aşa zisului rock independent iar a doua parte a beneficiat de aportul muzicii contemporane cunoscută îndeobşte sub numele de jazz, că altfel nu ştim a-i spune.

Startul a fost dat de Wilco, grup veteran deja, aflat la al 10-lea album, s-a continuat cu noua mea febleţe, Bombay Bycicle Club, un colaj de pe vreo trei albume, a fost prezent şi Stephen Malkmus and the Jicks cu două scurte piese iar danezii de la When Saints Go Machine au încheiat prima parte într-un mod foarte new- romantic.

S-a dat ceasul înapoi 20 de ani şi am ascultat Ethnic Heritage Ensemble, ca pe vremuri, de parcă era ieri, au urmat două doamne foarte periculoase, Faye Victor cu două poveşti de pe Kaiso Stories/2011, iar Matana Roberts a incantat atît vocalistic cît şi saxofonistic de pe ultimul ei disc. Spre final a fost violoncelista Okkyung Lee, o nouă prezenţă de mare ţinută artistică în actualul peisaj muzical.

Fundalul sonor a fost asigurat de Wesseltoft/Schwarz, adică Bugge Wesseltoft la pian şi Henrik Schwarz la computer.