Cu Lee “Scratch” Perry in Budapesta!

Soul fire in Zion, Budapest burnin’, scratch the trumpet, Lee the Vaci utca and Perry the Danube.

Cam asa a fost la concertul legendarului general Lee”Scratch”Perry. Concert inceput cu vreo doua ore jumate intarzaiere, pana se strang toti cei 400 de rastafarieni din Buda si din Pesta, intr-o bomba, ca nu am altfel cum sa ii zic, pe numele ei Durer Kert, dar cu o atmosfera foarte misto si din care nu poti iesi decat highed enough ca sa te arunci in primul taxi si soferul sa te intrebe daca Bob Marley a cantat misto! Si tu sa ii zici pe un ton cat mai calm ca Bob Marley nu s-a nascut la Kenderes. Si cursa costa 4500 HUF. Cat biletu’ la concertul lui Perry. Good shit!

Sa va zic ce a facut batranu cu barba de “foc”? Ca asa ii e looku’ la cei 75 de ani.

O mogaldeata de om cu o vitalitate exuberanta si molipsitoare, cu “improvizatia” in sange. De fapt pentru mine asta inseamna Lee Perry. Interventiile lui asupra ritmului 100% improvizate, definirea dub-ului ca stil si derogarea de la orice categorisire.

Isi strunea bandul din spate (sax, trompeta, guitara, electric bass, drums) cu miscari repetate de mana si numai nu se rastafea la ei. Muzical vorbind nu prea poti spune multe despre ce s-a intamplat. E oximoronic:). E un stil muzical limitat, care isi are propriile bariere in esenta ritmului propriu la drept vorbind. Dar atunci cand il ai in fata pe Lee “Scratch” Perry, totul se schimba. E muzica fetish, e sarada charismaticului, e bucuria si excitatia primului joint in multime…

Am filmat cum am putut. Vedeti si voi cum a iesit: