Saalfelden Jazz Festival, editia 31, a doua zi

Zbbbaaang, fix in centru de presa m-am oprit, la ora 10 eram acolo infipt si ahtiat dupa o gura de Net ca sa pot scrie ce s-a intamplat ieri. De azi incep zilele grele si aglomerate, vinerea si sambata cu un maraton de 12 concerte pe care nu vreau sa le ratez. Mult, dens, sper sa nu am creierii fripti si sa imi revin cu Red Bull-uri si apfelstrudelu’ tipic zonei.

Azi, doua matinee de mare angajament. Timpul Chitarilor parafrazand titlul unei emisiuni muzicale de pe TVR2. Mentinand totusi proportiile. Marc Ribot (Ree-bow, pentru cine are indoieli in privinta pronuntiei numelui sau) si Mary Halvorson cu al sau Trio. Adica Ches Smith la tobe si John Hebert la contrabass.

Cu Marc Ribot m-am intalnit de cateva ori, insa niciodata in postura solo. Desi pe scena era si guitara electrica, 95% din recital si l-a bazat pe cea acustica. Nu sunt un mare fan al acestui sunet, insa in mainile cui trebuie nu trebuie sa il auzi de mai multe ori. Maniera interpretativa proprie, folosind extrem de mult mana de bataie si amplificand totul de acolo, si-a prezentat ultimul disc live “Silent Movies“. Un disc ce imi aminteste de Bill Frisell si reprezentatia acestuia de acum cativa ani din Budapesta. O cantare, de fapt o fantezie proprie asupra locurilor comune din filmele mute. Au rasunat acorduri andaluze, din acel Wild Wild West, acorduri de blues din Delta celui mai faimos fluviu negru. O apoplexie sonora trecuta prin filtrul propriu si incheiata superb cu o compozitie de-a lui Albert Ayler. Acustica perfecta si de data asta in sala mica de concerte, Nexus. Dezvoltari frumoase, armonii aruncate si regasite cam asa a sunat Marc Ribot solo.

Mary Halvorson, noua zeita a guitarii cum au denumit-o la debutul ei muzical criticii de profil, un al doilea Hendrix. O urmaresc de multa vreme si ii stiu discurile si nu m-a dezamagit pana acum. Mai ales in formula de Trio, alaturi de Ches Smith si John Hebert. Materialul ei de debut, in aceasta formula, “Dragon’s Head” vi-l recomand. O vad pentru prima data, se pare ca ma voi intalni cu ea si la editia din acest an a Festivalului Jazz and More de la Sibiu. Si a meritat intalnirea. Cu un Ches Smith plenar de data asta si mai aproape de mine in postura aceasta decat in cea de la Secret Chiefs 3 sau solo si cu o mare surpriza live pentru mine, contrabasistul John Hebert, pot spune cum ca criticii nu au gresit prea mult. Un zbor de lebada razant luciului apei cu scufundari pe alocuri abisale in apa tulbure a riff-ului si ritmului metalic cu volute repetitive si ametitoare. Si cu un joc destul de interesant al ecoului amplificat. Jos clopu’ Domnisoara Halvorson. A prezentat si doua bucati noi de pe un material viitor, continuatoare ale aceleiasi linii deja cu o amprenta sonora proprie.

Franz Hautzinger si William Parker free post bop a la Charlie Parker, mesmerised!
Un bass impecabil de la un capat la altul. Cum altcumva? Back to the roots in 2010. Post bop-ul lui Miles Davis cu agresivitatea din Bitches Brew asa a sunat trompeta lui Franz. Haydn s-a tinut bine de tot, de versatilitatea lui Tony Buck am mai povestit  de cateva ori, iar surpriza a fost trombonistul Hilary Jeffrey ce isi facea numarul cu o consecventa fantastica.
O ancora puternica in traditie facuta cu mijloace de expresie moderne. A fost un concert demn de deschidera acestui festival in Congress Hall din Saalfelden. Sala, mai are rost sa amintesc?!, a fost plina ochi.

Pauza rapida de 15 minute, urmeaza Myra Melford cu al sau proiect sextet Be Bread. Cuong Vu trompeta, Ben Goldberg clarinet si un basist electric percutant, Stomu Takeishi in momentele potrivite. Momentul cel mai apreciat de public al acestei zile, doua encores-uri, dintre care ultimul o bucata de blues traditionala la pianul Myrei Melford. Si cel mai important, am descoperit talentul ei de aranjor. Dar, de fapt, maine e timpul pentru big band-uri. Psihedelism foarte atent controlat cu accente pe alocuri idish si evreiesti, toate invaluite intr-o mantie de basm neoclasic au facut deliciul publicului prezent in sala si afara unde toate concertele se transmit live.

Pauza de o ora, in care abia am timp sa trag o tigara si sa schimb niste amabilitati cu bonomul William Parker.

Dominique Pifarely et l’ensemble Dedales reprezenta necunoscuta acestie editii pentru mine. Am vazut un concert de-al lor online, nu mi-a zis foarte multe, asa ca intalnirea cu acest epigon al lui Sclavis si cu ansamblul sau reprezenta un pariu personal. Compozitii extrem de lucrate cu un filon improvizatoric bazat in jazzul european mai mult decat am auzit pana acum la aceasta editie a festivalului. Muzica contemporana camerala de inalta tinuta, insa in acelasi timp extrem de cinematica. Cred ca am vazut cateva secvente cinematografice in timpul concertului. Poate cel mai “pretios” moment al festivalului de pana acum. Pretios in sens de solicitant.

Avem debuseu azi? Da, ultimul concert, The Thing XXL!!! Debuseu, impropriu zis, te incarcai si te descarcai in timpul celor 80 minute cate a durat reprezentatia lot, mai ceva ca iepurasul demla bateriile Duracell! Poate cea mai misto formula extinsa a trio-ului celor de la The Thing. Trebuie sa ii amintesc pe toti, nu se poate altfel cu institutia reprezentata de The Thing: Mats Gustafsson – alto, tenor, baritone and slide saxophone, electronics,
Ingebrigt Håker Flaten – bass, electronics, Paal Nilssen-Love – drums, Jim Baker – piano, electronics, Terrie Ex – guitar,Mats Äleklint – trombone si mai ales Peter Evans – trumpet.
Un Peter Evans care isi face magistral treaba atat in MOSTLY OTHER PEOPLE DO THE KILLING! cat si in orice formula in care este implicat. Avand aceeasi rigurozitate ca si cea a lui Ken Vandermark, dialogurle dintre pocket trumpet-ul lui si baritonul lui Mats, aruncate in haurile batatorite de ritmul lui Paal au ridicat sala in picioare si au trimis-o undeva in noapte tarziu, in jur de ora 01:30. Terrie cu un ochi umflat, in celebrii deja pantaloni trei sferturi gri cu dunga rosie, Ingebrigt noul dwarf al contrabasului si bassului electric, voluminosul atat la propriu cat si la figurat Mats Aleklint au incheiat o zi cum nu se poate mai bine.

Un rezumat video al acestei zile puteți vedea aici

Setul de poze se va updata continuu, pe masura ce mai primesc si altele!

Get the flash player here: http://www.adobe.com/flashplayer

Notify of
gabi b.
Guest
gabi b.

“Un zbor de lebada razant luciului apei cu scufundari pe alocuri abisale in apa tulbure a riff-ului si ritmului metalic cu volute repetitive si ametitoare”… Omule, m-ai futut complet. Nici la voi nu se vand alcoolice, doar strudel si Red Bull?

Altfel, ceea ce vezi si auzi acolo mi se pare ametitor. Felicitari!

trackback

[…] Cronica zilei si poze aici […]

trackback

[…] cu unul din cei mai buni trompetisti ai Europei, Franz Hautzinger. L-am vazut anul trecut in deschiderea festivalului de la Saalfelden alaturi de William Parker si in toamna la Jazz and More Sibiu. De data asta, cred ca o sa altceva […]