ISLAND FEELIN’ – Sziget 2010 (part 3)

Finalul e aproape…

La vineri 13 am ramas, parca… iar acum cind scriu e deja 18… ma rog, la virsta mea am nevoie de 1 zi de “recuperare”… INSULA, cum spunea Gabi, ramine un tur de forta…

Chiar as fi curios, la comment-uri, daca ati vazut lucruri remarcabile, pe linga care eu am trecut, si pe care le veti pastra pina la editia viitoare…
Daca v-as multumi anticipat cu un “Agromniie spasibo!”, veti spune ca vreau sa fac trecerea spre Lyapis Trubetskoy. Si bine banuiti. Bielorusii si-au facut un “Capital” de simpatie inca de acum 3 ani, dar,fireste nu in rindul rasei inferioare numita politicieni. Mistocari la adresa dictatorilor, colectiva de ska-punk a avut succes in primul rind nu datorita logoreei in engleza a vocalului, ci pentru ca erau multe sute de personaje de aceeasi etnie cu el. Nebunia Estului care nu lasa rece Vestul. In buna traditie batatorita de ZDOB SI ZDUB si GOGOL BORDELLO.

La 5 am facut prezenta la scena cea mai punctuala, si asta deja din perioada cind punctualitatea nu era un atu al festivalului, aflata sub coordonarea lui Marton Laszlo Tavolodo. Chiar daca ar fi adus trupe subtirele (cum nu a fost cazul), tot ii ramineam recunoscator pt concertul in memoria celui ce nu a fost invitat, din pacate,niciodata pe SZIGET: Cseh Tamas. Chiar daca sint doar citeva zeci de persoane in fata scenei, el vorbeste cu o bucurie si o speranta molipsitoare.Primul lucru care mi-a placut la DANIEL KAHN a fost numele trupei cu care sosea: THE PAINTED BIRD. Stabilit la Berlin din 2005 a inceput sa puna bazele amalgamului dintre cabaretul politic, teatrul brechtian si a punk-rock-ului. Radacini si traditii clare jiddis, dar prin atitudine si sunet prefigureaza klezmerul sec XXI.

Doar o trecere scurta pe la WAN2-A38, pentru a-i vedea pe cei 2 olandezi ciudati de la zZz. Pentru cei dornici, influentele lor se revendica si din zona Aphex Twin, Can sau Bauhaus ca si din zona culta : Debussy sau Beethoven. Adevarul e ca am stat prea putin ca sa le prind zZz-umzetul, pentru ca m- gindit sa merg unde nu fusesem niciodata: PARTY ARENA.

Hmmm…cort maricel, da’ al naibii de greu de intrat in el. Aer irespirabil. 90% din barbati la bustul gol. Cred ca si femeile se echipau la fel, daca nu doreau sa pastreze aparentele… Agitatie, topaiala, jijeisme. Unii mai si ieseau. Lipsa aerului, dauneaza grav vietii. Pacat de decor si de muzica. Cu asa ceva se urca in clasamente de la cluburile new york-eze la plajele din Rio. Aaah, nu v-am spus pt cine am intrat in acest supliciu (imi spunea cineva ca in ziua urmatoare la INFECTED MUSHROOM chiar nu se mai putea intra prin caile delimitate de structuri metalice!) ca sa aud cum isi ia tangoul revansa ? GOTAN PROJECT. Cam cu mare sansa va pot spune cind voi mai calca in acel loc:niciodata. Scena de la MEDUZA(fosta silent disco) de prin zona m-a tentat la un moment dat, dar dupa asa ceva…I-as premia pe cei care rezista in locuri atit de prost aerisite. Nu si pe cei ce le-au proiectat.
Enter Shikari. Macar pe final. Un gen de metal care acum 8-10 ani nu stiu daca exista. Nebunie hardcore-electro. Niste britanici recomandabili.
Pe cei de la PARADISE LOST nu vi-i mai recomand, ca ii stiti .Nici mie nu mi-am recomandat concertul lor. I-am vazut de 2 ori in Ungaria, dar au fost palizi de tot in comparatie cu rabufnirea imperial-intunecata de la Bucale din ’94.

Din respect, am stat 30 de minute la cei ce au fost invitati la Glastonbury si Meltdown fara a avea vreun album pe masa: OI VA VOI! De data asta nu am prins cintec maghiar, dar filonul e prezent pe fiece disc de-al lor. Mars la Thirty Seconds To Mars. Nu sint printre cele 34 de milioane de vizionatori ai clipului THE KILL de pe Sf YouTube. Poate gresesc, da’ la 25 de ani esti cam batrinel pt a fi fan TSTM…Au urcat pe scena un vagon de copii din primele rinduri si au smecherit audienta, terminind mai repede.

Daca vrei sa iesi de la un head-liner de pe scena mare si nu esti bine pozitionat, iti cam trebuie thirty minutes sa ajungi la un alt eveniment. De aceea multe scene aveau concerte programate de la 23.30, MAIN STAGE-ul avind finalul de ani buni la 11 pm.

Nefiind foarte departe si avind acea comparatie cu Tom Waits, mi-am zis sa risc o auditie. Charlie Winston. Tipu’ asta are in comun cu Terrible Uncle Tom doar prima litera a numelui…nimic di acea atmosfera de pierzanie…un concert spalat de prima ploaie, si un cort umplut pina la refuz de cei dornici sa scape de binecuvintarea cereasca. Sa-i “binecuvintez” si eu pe cei ce mi-au spart cortul? Doar era vineri 13…ha-ha…
Doar cu putin gust amar ramas am atacat a 4-a zi, asteptarile fiind evidente. Ziua cu MAIDEN si NINA HAGEN. Surprizele, insa, au venit din alta parte. Deschiderea nu va mai surprinde : WORLD-MUSIC. Belgienii interesanti care au amestecat sansoneta cu rockul. Jaune Toujours.

Am citit cronica lui George de la KONFRONTATIONEN si mi-au trezit interesul. Deja numele spune multe. Oricum imi doream sa-i vad. Daca e sa-i bagam intr-un sertar ar fi intre folkul psichedelic si jazz-rock-ul experimental. Nici 5 ani de activitate pentru acest duo, iar acum in august e asteptat discul 3 : RIVERS. O imblinzire in stil oarecum Bjork a pasarilor salbatice prin intermediul tobelor pasnice .Plutiri schizo si un public care statea si se uita. Fara bitiieli si miros de transpiratie. Acumulare si depozitare de senzatii. WILDBIRDS & PEACEDRUMS. De aceea iubim vaporul A38 pentru ca acolo se poate intimpla orice! Thanx,George si Kozlov Sanyi!

Inainte si dupa suedezi scurt pe la scena de metal: DEPRESSZIO si DEAK BILL BLUES BAND. Nimic neprevazut, nucleul dur care cinta, ca la scoala refrenele clasice. Poate, ceva mai putini decit ma asteptam…
A doua surpriza a serii a venit de pe scena de jazz. Chiar daca s-a cochetat doar cu stilul. HJALTALIN. Islandezi. Misteriosi. Melodiosi si placuti din zona indie. Neincercind sa preia stafete de la SIGUR ROS sau Amiina, nici de la MEZZOFORTE sau LEAVES. Uneori meditativi, alteori veseli…unii ziceau ca prea veseli chiar…

Ce bine am facut ca nu m-am dus la MAIDEN in prima ora! De fapt puteam lipsi si de la a doua…Nu prea ii voi intelege pe cei ce se bat cu caramizile in piept ce fani mari MAIDEN sint ei si nu i-au vazut niciodata, asteptind comozi sa vina la Cluj! Din 2003 am declinat posibilitati de a-i mai vedea. Sa vina ei pe unde sint eu. Asa a fost si acum 2 ani,si acum. Daca te consideri fan,in ultimii 16 ani cred ca ii puteai prinde senin de 4-5 ori…da’ hai sa asteptam sa se tina Paszkany Arpad de cuvint, ca sa-i vada si Transilvania, nu? Ma intreb: oare din “marii fani” citi au depus un minim efort sa mearga sa-i vada si la Budapesta si la Kolozsvar ? Na: in fata lor jos palaria! Ceilalti: imi pareti cam comozi si subtirei…cum a fost de fapt si MAIDEN! In bunul lor stil, au inceput cu piese de pe albumul nou(asa mi s-a spus) dupa acre au bagat bucatile clasice… Nelipsite si obligatorii. Oare ? Cred ca atunci voi mai merge la un concert MAIDEN daca se vor apuca sa cinte.
La greu piese pe care nu le-au mai performat live de cel putin 20 de ani. Faptul ca a fost proasta si sonorizarea iar in fata baietii imparteau pumni fetelor, parca nu-mi da motive de induiosare…Mmmdaa,” Slavit sa le fie numele!” si mai multa sansa si inspiratie pe data viitoare…daca va mai fi sa fie…

Cred ca a fost pentru prima oara in Hungary regina punkului : NINA HAGEN. Auzisem de ea cind eram copil. Par albastru si atitudine rebela. Eeei,pe la 55 de ani te mai si cumintesti. Da’ arata fuckin’ bine dama. Poate m-am asteptat insa la mai mult,la altceva… Munti de prelucrari in care nascuta Berlinului de Est si-a transpus viziunea si personalitatea. Poate a lipsit putin forta.”Personal Jesus”,”Riders on the storm”,”My way”, “Ave Maria”. A incercat sa nu plictiseasca, si in mare i-a reusit.

Plecat pina la cort pt un scurt “check-in”, sa vad daca iar am trezit interesul celor cu fesul, era sa adorm si sa ratez o trupa cultica: VHK! MEDICI LEGISTI GALOPIND. Trupa cultica. Grandpierre Attila un adevarat saman. Intensitatea in concertele lor plesneste, reusindu-se o magistrala echilibrare cu zona de mister si transcendeta.V-am spus ca era sa adorm inainte de a ajunge, da? Eeei, efectul VAGTAZO HALOTT KEMEK e unic. Nu-mi mai venea sa merg sa ma bag in sac. A fost insa si un alt fel de suck prin zona. Ceaa ce ofera de ani buni Primaria Sect III al capitalei Ungariei: taierea vocii! Complet. Lumea asculta si nu intelegea. Nu s-a ajuns la linsaj,da’ nici departe nu era starea de spirit…Un personaj obscur a venit si a masurat decibelii si si-a batut joc si de public si de grup. Formatia nu stia ca doar in boxele de control se aude vocea energicului lor leader creativ si agitativ, iar publicul nu intelegea ” de ce?”. Concertul s-a prelungit pina la 3 noaptea(mai mult nu era voie) iar dupa ce insipidul chitibusar si-a luat jaful de instrument de masura, s-a revenit la normal. Atunci trebuia sa vedeti bucuria pe fetele tuturor! Nu am putut intelege vreodata cum de cei care stau la kilometri de eveniment nu pot dormi, atunci cind cei ce se afla pe INSULA o fac senin si fara fortari. Ideea e ca trebuie sa-ti si fie somn ca sa treci spre tarimul oniric.Iar babutele care il reclamau pe Lemmy acum citiva ani ca le scutura paharele, poate nu mai sint sau nu sint atit de obosite ca sa vrea nani. Pentru conjunctura, pentru atitudine dar si pentru modul de interpretare pentru mine acesta a fost concertul festivalului!