Festivalul de Jazz de la Gărâna – Începutul sfârşitului

Pentru că Béla Fleck a dorit să nu mai cânte nici o altă trupă în aceeaşi zi cu ei, festivalul de jazz de la Gărâna din acest an s-a prelungit cu o zi.

A început Joi şi după un maraton Oradea – Cluj – Oradea – Timişoara – Reşiţa, cu doar 4h dormite şi suportat multe grade Celsius, am reuşit destul de greu să găsesc un loc unde să-mi întind cortul. Era deja multă lume.

Am prins totuşi trioul Terje Rypdal, Miroslav Vituos & Gerald Cleaver. Mi-au plăcut. Dar nu împreună ci separat. Încercam să-i aud pe fiecare în parte, să fac abstracţie de ceilalţi doi. Din păcate n-am putut face acest lucru un timp mai îndelungat deoarece nu avem un public de jazz care să ştie să asculte. Există tot timpul cineva lângă tine care să spună, pe un ton mai ridicat, ceva stupid şi fără nici o legătură cu ce se întâmplă şi astfel să-ţi strice karma, să facă ceva care să-ţi distragă atenţia 🙂 Dar poate şi oboseala acumulată a contribuit la lipsa mea de concentrare. Cert este că solo-urile lui Terje Rypdal mă duceau, la propriu, în lumea viselor. Am încheiat rapid prima seară.

Festival Jazz Gărâna Festival Jazz Gărâna Festival Jazz Gărâna Festival Jazz Gărâna

Pe Béla Fleck l-am ascultat (defapt am văzut un concert) prima oară cu câţiva ani în urmă în formula Béla Fleck & The Flecktones. Alături de Victor Wooten şi Jeff Coffin, Béla Fleck m-a impresionat de la primele acorduri şi a fost motivul principal pentru care am dorit să ajung anul acesta la festivalul de jazz de la Gărâna. Şi nu cred că am fost singurul care a mers doar pentru el.

Materiale audio şi video cu proiectul actual se găsesc foarte multe online dar e musai să-i asculţi live. Zakir Hussain a ţinut morţiş să cânte pe un covor cu modele indiene şi e posibil ca acest lucru să fi influenţat 🙂 foarte mult întreg concertul. Nu s-au întins cu cântatul deoarece aveau de prins un avion.

Festival Jazz Gărâna Festival Jazz Gărâna Festival Jazz Gărâna

Am fost bucuros că am găsit un loc lângă pupitrul de sunet (lumea se bulucea în faţă, lângă dictmai boxele şi ca să facă poze) dar acest lucru nu a durat foarte mult. Şi în această zi am avut parte de vecini care probabil aveau treabă prin zonă şi au zis să intre totuşi să se odihnească. Un individ s-a aşezat fix lângă mine şi pe tot parcursul concertului a vorbit cu prietenul lui din spate care nu a mai avut loc în acelaşi rând. Iar când nu vorbea, îl concura pe Hussain şi bătea cu palmele pe genunchii goi. Nimic nu auzeam!

Deseori pe parcursul concertului am avut nişte déjà-vu-uri cu Kronos Quartet, cel mai adesea în momentele lui Edgar Meyer. Tabla, instrumentul la care cântă Hussain, este genial iar în mâinile lui scoate nişte sunete incredibile. Nu-mi aduc aminte să mai fi auzit pe cineva cântând la acest instrument. Dar YouTube-ul este aproape şi cine ştie ce lucruri interesante voi găsi 🙂

Am avut parte de nişte treceri senzaţionale, de solouri rupte cu intrări bine gândite şi dacă închideai ochii aveai impresia că-s mai mulţi pe scenă şi nu doar 3 oameni. A fost un concert excelent! A meritat tot ce am păţit din cauza vremii.

Sâmbătă în jur de ora 16 s-a pornit furtuna. Ploaia s-a oprit de tot abia a 2-a zi. Am fost destul de inspirat să-mi aşez cortul la o distanţă apreciabilă de albia pârâului care cu ocazia furtunii a luat câteva corturi cu el. Totuşi n-am fost inspirat când nu mi-am luat nimic impermeabil, m-am grăbit, mi-am făcut bagajele cu cca 2h înainte să plec la drum şi am uitat destule. Nu mai speram să înceapă concertele şi m-am dus la cort dar la un moment dat am auzit nişte acorduri şi am venit repede spre scenă.

La concertele programate pentru ziua de Sâmbătă am stat până la sfârşit doar la Wolfert Brederode Quartet. Mi-a plăcut ce a făcut Claudio Puntin la clarinet bass. Am avut parte de câteva momente de free jazz destul de soft dar asta probabil pentru că se aflau în faţa unui public eterogen. Oricum cred că au fost copleşiţi de faptul că oamenii au stat în ploaia rece pentru ei şi care au cerut insistent bis-ul. După concert l-am văzut pe Wolfert Brederode plimbându-se curios printre oameni, prin noroaie şi fum de grătare.

Au urmat Muthspiel Trio dar după 2 piese m-am retras să mă încălzesc la terasa “La Scena”. Eram ud tot şi-mi era frig iar muzica lor de “vas de croazieră” nu m-a motivat să stau în ploaie şi oricum la terasă se auzea ce se cântă, ba chiar se potrivea mult mai bine cu stilul iar salata bulgărească foarte proastă a mers perfect.

Pentru mine, festivalul de jazz de la Gărâna s-a încheiat în acea seară cu ungurii de la Djabe. Sunt sătul de şcoala maghiară de jazz, toate şi toţi sună la fel. Îmi pare rău că nu am putut să o văd pe Patricia Barber, eram foarte curios dar nu mai aveam nici o haină uscată.

Cred că la final se cuvine să explic titlul acestui text.

Ediţia aceasta a fost cea de a XIV-a. Nu ştiu cum a fost la celelalte dar am văzut nişte lucruri care nu mi-au plăcut. 2/3 dintre cei prezenţi în Poiana Lupului nu au nici o treabă cu festivalul în sine, nu vin pentru muzică. Nici nu intră la concert. Vin ca la Vama Veche pentru un anumit gen de distracţie, se comportă într-un anumit fel. Asta NU este musai ceva rău, NU e normal să spui că n-au ce căuta acolo dar chestia asta creşte popularitatea evenimentului şi oricât de izolată, greu accesibilă şi neprietenoasă este locaţia, tocurile, cefele groase, vuitoanele şi tricourile negre mulate pe ţesutul adipos îşi vor lăsa amprenta.

Ştiu că e greu de crezut dar nu am fost singurul care Joi seara a rămas cu gura căscată când vis-a-vis de parcarea cu plată câţiva petreceau cu urechile gâdilate de muzică house. Credeţi că au fost luate de apă corturile celor care se duc an de an la festival pentru muzică? Nu, ei ştiu că de obicei se întâmplă să plouă şi apa să-şi iasă din matcă şi campează cu cap şi nici nu-şi bagă maşinile lângă pârâu ca să nu le mai poată scoate în caz de inundaţie. Acum e cool să te duci la festivalul de jazz de la Gărâna!

Festivalul de Jazz de la Gărâna Festivalul de Jazz de la Gărâna Festivalul de Jazz de la Gărâna Festivalul de Jazz de la Gărâna

PS. Doar eu intru în panică atunci când îl văd pe Mircea Toma la un eveniment într-o astfel de zonă cum e Poiana Lupului în care se ţine festivalul? Sper că l-am confundat şi nu era el.

PS 2 Cu tot respectul pentru organizatori şi chiar dacă această ediţie s-a făcut cu mari eforturi, nu e OK să vinzi pliante cu informaţii despre festival cu 10 lei. Poate era mai bine un 5 lei în plus la preţul biletelor.

Notify of
trackback

[…] şi MuzicaDeVest.ro s-au întors acum câteva minute de la Festivalul de Jazz de la Gărâna unde probabil că nu se vor mai duce niciodată. Poate doar dacă vine Miles Davis […]

trackback

[…] şi cocalarul la braţul căruia este ataşat, să bată atâta amar de drum pentru a merge la Festivalul de Jazz de la Gărâna? E noroi, drumul e varză, nu-s magazine iar ceea ce se vinde este mult prea ieftin pentru ei, […]

ggl
Guest

Eu am renunţat să mai merg de vreo doi ani. Merg deja mult prea mulţi oameni care nu au nicio treabă cu jazz-ul. Festivalul a devenit o victimă a popularităţii sale.

Pliant cu 10 lei? Ar fi trebuit să fie inclus în abonamentul pe trei sau patru zile.

Iar a venit Mircea Toma? Acum doi sau trei ani nuştiuce am comentat de el şi s-a nimerit să fie prietena lui (?) în spatele meu de m-a auzit. Să nu fi înţeles mesajul?

ggl
Guest

Cei de dincolo au ceva ani buni de civilizaţie şi de experienţă în organiazre de festivaluri înaintea noastra. Cred că de aia se poate. Problema este şi că spaţiul de acolo (Poiana Lupului) a devenit prea mic ca să mai acomodeze asemenea puhoi. Chiar mi se rupe câţi oameni au fost la festival. Dacă e public de proastă calitate or să-l tragă în jos. Eu nu mai merg, am terminat. Nu conduc peste 300 km ca să dau peste aceeaşi mizerie pe care o găsesc peste tot în ţară. Nici tu probabil că n-ai să mai mergi? Să fie oare… Read more »

George Staicu
Admin

asta e un site ce trateaza subiecte muzicale, nu gradul de civilizatie, ok?!

alexandru mircea
Guest

Am fost la Timisoara Jazz FEstival 2008 si biletele nu mi s-au parut deloc scumpe. O investitie excelenta.

alexandru mircea
Guest

comentariu de la un prieten dupa ce a citit articolul: “cam asa era si acu 2 ani, nu s-au schimbat prea multe” 🙂

trackback

[…] Am gasit cateva filmari de la Garana Jazz Fest, multumita site-ul muzicadevest.ro (care a facut o recenzie a evenimentului – recomand) […]

trackback

[…] până în Iulie, puteți re-vedea/citi cum o fo’ în 2009, 2010 și […]