Paal Nilssen-Love si Ken Vandermark

Seven, 2007, Smalltown Superjazz

Seven este a treia colaborare inregistrata dintre Vandermark si Nilssen-Love, dupa Dual Pleasure (2002) si Dual Pleasure 2 (2004), ambele Smalltown Supersounds. 3 piese, 44 de minute – este cel mai inchegat material din toata seria. Albumul a fost inregistrat live la Bla club, homebase-ul duo-ului, in 1 Aprilie 2005. Acest album ii gaseste pe muzicieni intr-o forma maxima, cu o nevoie constant de urgentare, pasiune, aventura si cu multe lucruri de spus.

Piesa care deschide albumul, “First Hit, Second Fall” (26 de minute) alterneaza intre condensat, fiery interplay si multe pasaje abstracte unde duo-ul investigheaza nenumaratele tonuri si timbre ale instrumentelor. Lui Nilssen-Love ii place sa “twist” tiparele temporale si reuseste sa-l impinga pe Vandermark in zboruri stratosferice, chiar si cand acesta canta numai la talger. Vandermark debordeaza de idei noi iar interpretarea energica mentine piesele mereu noi si surprinzatoare.

Piesa de 14 minute “Open Too Close” este o piesa puternica, uneori chiar un tur de forta brutal in mareata traditie a duo-ului de saxofon/tobe creat de John Coltrane si Rashied Ali. Experimentarea unei astfel de energii nemarginite poate lasa ascultatorul fara suflare (dar satisfacut). Vandermark obisnuieste sa incheie concertele cu o piesa scurta la clarinetul lui, iar piesa de final de pe acest album, “Universal Funeral” este una dintre acestea iar Nilssen-Love decoreaza aceasta melancolica tema cu sunete metalice in background care neaga orice posibilitate de acceptare a piesei ca o simpla elegie.

Seven este dedicat basistului norvegian Bjornar Andresen, una dintre figurile proeminente ale comunitatii de jazz norvegiene, care a decedat la trei saptamani dupa ultima sedinta de inregistrari a Orchestrei Crimetime. Vandermark si Nilssen-Love dovedesc inca odata ca ei pot crea o pictura foarte expresiva, plina de diferite culori si texturi, una intotdeauna proaspata si relevanta.

Eyal Hareuveni, AllAboutJazz.com

Dual Pleasure 2, 2005, Smalltown Superjazz.

Desi Vandermark, cel mai bun saxofonist si lider al Chicago musical avant garde, si-a manifestat interesele in arii mult mai restranse, acest dublu album cu tobosarul din Oslo, Nilssen-Love, va satisface fanii cu ale sale izbucniri accelerate. Primul disc este o inregistrare in studio, a doua live, ambele in Oslo, iar Vandermark canta deopotriva B flat si bass clarinet. Piesele “Train Hits The Station” si “Never Leave Well Enough Alone” si mare parte din cel de-al doilea CD sunt cantate intr-un stil Coltrane/Elvin Jones – continutul patimas al lui Vadermark are o pasiune aproape religioasa; his tone heavily vocalised. O placere profunda dubla.

Andy Hamilton, The Wire

Dual Pleasure, 2004, Smalltown Superjazz.

Vandermark si Nilssen-Love folosesc improvizatia ca pe un mijloc de exploatare, pe toate nivelurile posibile, a dinamicii, densitatii, ritmului, timbrului, formei si tonalitatii. Rezultatul muncii lor este considerat intens, inviorator si o muzica ce desfiinteaza granitele, cu o frumusete brutala. Check!

BoomKat.com

Intoarce-te la prima pagina a articolului