@gabi b.: Nu cred ca nici acum e foarte “democratic” in ceea ce ii priveste pe artisti. Nici nu trebuie sa fie. In ceea ce priveste publicul, da, fara indoiala. Da, ai dreptate in ceea ce priveste Gentle Giant, mai sunt nume mari omise, dar imi amintesc cum am descoperit eu muzicile astea acum vreo 15-20 ani, din band in band, toate se leaga frumos. Si cred ca asta e cursul normal, prog-rockul e in primul rand prog, progresiv le facem toate, heh:) Asta cred ca e si un alt scop al documentarului BBC.

Prog Rock Britannia mai dezvaluie insa si altceva: diferenta de abordare a actului muzical dintre cei de atunci si cei de acuma. Pe atunci rockul nu era un joc democratic, se pare, si nu ma refer neaparat la descendenta aristocratica a protagonistilor(Rick Wakeman, Robert Fripp, Pete Sinfield, Kevin Ayers, Gary Brooker, etc.)ci la faptul ca toti aveau o educatie muzicala clasica, imaginea rebela mascand o cultura solida.

In schimb, marii absenti sint Gentle Giant, grup inconfundabil al acelor ani, cu nimic mai prejos decat ELP, Yes, King Crimson, Genesis, etc. Probabil cei de la BBC vor face un serial separat, cine stie?