Aseara am fost la Filarmonica de Stat Oradea pentru un concert de Jazz & Blues (se pronunta bluuuues, la fel ca si Cluuuuj). M-am bucurat sa vad sala aproape plina. Plina de barbosi pletosi si ochelaristi in mijlocul carora Iliescu si prietenii lui din Valea Jiului s-ar fi simtit precum vaca-n lucerna.
Inceputul concertului mi-a dat niste fiori, m-am speriat putin. Joe Balogh a organizat evenimentul. Felicitari. Nu cred ca trebuia sa si cante. Unora poate le-a placut, dar eu nu gasesc lirism in emiterea a cat mai multe sunete intr-un timp cat mai scurt.
Partea a doua a concertului a fost sublima. Super Trio din Ungaria, adica Vukan Gyorgy (pian), Berkes Balazs (contrabass) si Koszegi Imre (tobe) mi-a adus inima la loc dupa care mi-au luat-o de tot. Fraze frumoase, legate armonios, ruperi de ritm si un dobas ludic de ii pica esarfa. Gyorgy, care a cantat de cateva ori cu Keith Jarrett pe scene mari ale jazzului, si Imre s-au alergat pe toata durata recitalului. Daca nu-i vedeai, ai fi zis ca interpreteaza 2 copii de 5 ani si nu oameni trecuti de 50. Momentele ludice alternau cu adevarate atacuri la baioneta asupra pianului si cu solouri de tobe de mare angajament, inspiratie si executie. Contrabasul a fost serios ca un bunic ce supravegheaza jocul nepotilor si intervine impaciuitor in vederea aplanarii conflictelor si regasirii firului epic.
Finalul s-a dorit a fi piesa de rezistenta a acestui concert dar dupa recitalul Super Trio, poate doar Chick Corea sa fi devenit cireasa de pe tort. Acuma e drept ca nici blues-ul nu e un gen muzical foarte complex si care sa-ti dea posibilitatea unor executii deosebite. RipOFF Raskolnikov (wtf is with this name?!) din Austria si Nagy Szabolcs din Ungaria, l-au acompaniat pe Big Daddy Wilson, un country boy din USA. Raskolnikov – un ghiveci de Bob Dylan & Tom Petty & Tom Waits – ne-a demonstrat care-i treaba cu blues-ul din Graz si ne-a spus o poveste despre cea mai frumoasa fata din acest minunat orasel austriac. Bineinteles intr-un grai de blues de Graz autentic, sic. Sa recunoastem ca blues-ul s-a nascut in balta, in Missisippi, nu in feeria mozartiana din Graz si Salzburg.
Country boy-ul, un efeb indepartat al lui Ray Charles, a dat-o in Jesus on Me, On the Road Stuff si alte teme specifice genului dar nimic care sa ma dea pe spate, sa-mi zguduie universul. Foarte interesanta a fost interpretarea lui Szabolcs Nagy, la clape, si demna de urmarit in continuare.
Una peste alta, concertul a fost OK si daca doar Craciunul conduce la asemenea initiative, as vrea sa fie Craciun in fiecare luna.
PS: As dori sa le urez sa le stea sarmaua in gat celor doua pitzipoance (intrarea a fost doar pe baza de bilet nu si de IQ) de pe randul din spate care vorbeau la telefon in timpul concertului si desteptului(ei) care nu si-a inchis telefonul sau macar nu l-a pus pe silent, avand unul dintre cele mai cocalaresti ringtonuri si care din timp in timp a dorit sa ne arate cat de cautat e.
February 3rd, 2012
Un comentariu la "Si a fost Concertul de Craciun"
[...] lui Bartok Bela dar si compozitiilor moderne ale lui Ligeti sau Boulez, Szacksi este alaturi de Vukan Gyorgyi unul din cei doi mari corifei ai pianului modern in jazzul [...]
Tu ai ceva de spus?